Revolta anticomunistă de la Brașov din 1987

La 15 noiembrie 1987 a venit vestea că muncitorii din Braşov, al doilea oraş ca mărime al României, s-au revoltat împotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu.

Marius Tiţa, 17.11.2019, 12:21

La 15 noiembrie 1987 a venit vestea că muncitorii
din Braşov, al doilea oraş ca mărime al României, s-au revoltat
împotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Ei au devastat
sediile puterii din Brașov și au distrus intangibilele portrete ale
dictatorului Nicolae Ceaușescu, adevărate icoane ale comunismului. Era un
eveniment fără precedent în mijlocul unui regim intens represiv. România mai
cunoscuse revolta muncitorilor, cu fix 10 ani înainte, în 1977, când minerii
din Valea Jiului făcuseră grevă. Atunci, însă, chiar Nicolae Ceaușescu venise
să discute cu greviștii.

La Brașov, însă, în 1987, revolta a fost spontană și
fără drept de apel. Pe platforma industrială a Brașovului lucrau zeci de mii de
muncitori, 22 de mii numai la celebra Steagul roșu. Se lucra în 3 schimburi, 7
zile din 7. În noaptea de sâmbătă, 14 noiembrie, spre duminică, 15 noiembrie,
muncitorii din schimbul de noapte au fost întâmpinați cu vestea că salariul
le-a fost redus pentru că nu fusese îndeplinit planul impus de conducere. Era
picătura care a umplut un pahar cu multe lipsuri și nemulțumire. Muncitorii au
refuzat să lucreze și, dimineața, au pornit spre sediul conducerii județene și
municipale a administrației comuniste a Brașovului.

Este momentul când li s-au
alăturat muncitorii care veneau la muncă, în dimineața zilei de duminică, 15
noiembrie. În acea zi, în întreaga țară, erau organizate alegeri pentru Marea
Adunare Națională, un fel de parlament al României comuniste astfel că atmosfera
era una triumfalistă, de intensă propagandă. Muncitorilor de la Steagul roșu
li s-au alăturat alți muncitori de pe marea platformă industrială a Brașovului,
în drumul spre centrul orașului. Acolo, protestatarii au intrat cu forța în
sediul administrativ unde au găsit materiale de propagandă dar și mese pline de
bunătăți culinare, românii fiind nevoiți, atunci, să suporte mari lipsuri din
cauză că Ceaușescu decisese să plătească în ritm rapid datoria externă pe care
tot el o contractase. Totul a fost aruncat în stradă și, pentru prima dată,
portretul lui Ceaușescu este distrus.

Aparențele dispar și apare clar revolta
muncitorilor pe care comuniștii susțineau că îi reprezintă. Represiunea,
dirijată de Securitate, poliția politică a regimului, a anchetat și a îndepărtat
din Brașov pe toți cei considerați a fi instigatori sau lideri ai revoltei din
Brașov. Evenimentele din 1987 au avut loc cu exact doi ani înainte de Căderea Zidului
Berlinului, momentul considerat a fi declanșatorul prăbușirii, ca un domino, a
regimurilor comuniste din Estul Europei. Revolta de atunci a fost înăbușită dar
a arătat că românii nu suportă în liniște unul dintre cele mai represive
regimuri ale comunismului est-european. Măsurile aberante luate de Ceaușescu și
regimul său, la sfârșitul anilor 80 au făcut de nesuportat viața în România, cu
lipsuri generalizate, de la alimente și medicamente, la bunuri casnice și
dreptul de a circula în afara granițelor.

Regimul comunist din România era cel
mai represiv dintre regimurile similare din Europa, cele din Bulgaria, Cehoslovacia,
Ungaria, Polonia sau Germania de Est, iar reformele nu au fost niciodată
acceptate. Schimbarea unui regim atât de dur s-a făcut prin adevărate lupte de
stradă, românii căpătându-și libertatea cu jertfa supremă a peste o mie de
oameni. La sfârșitul lui decembrie și al anului 1989, România era singura țară în
care comunismul se menținea la putere. La doi de la revolta muncitorilor din
Brașov, întreaga Românie se ridica împotriva regimului de dictatură comunistă. Din
nou, românii au ieșit în stradă, strigând Jos Ceaușescu! și Jos comunismul!,
luptând pentru libertate și demnitate.