Republica Moldova, Basarabia

În urmă cu 29 de ani, Uniunea Sovietică se destrăma, treptat, prin plecarea câte uneia dintre cele 15 republici din componenţa sa. Era o evoluţie previzibilă, inevitabilă, de-a dreptul.

Marius Tiţa, 30.08.2020, 11:30

În urmă cu 29 de ani, Uniunea Sovietică se
destrăma, treptat, prin plecarea câte uneia dintre cele 15 republici din
componenţa sa. Era o evoluţie previzibilă, inevitabilă, de-a dreptul. În 1989,
comunismul se prăbuşise în Estul şi centrul Europei, iar ţările intrate sub
control sovietic, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, erau libere
să îşi făurească viitorul alături de democraţiile europene. Uniunea Sovietică
părea să se menţină datorită reformei în cadrul sistemului pe care o declanşase
Mihail Gorbaciov dar ieşirea ţărilor baltice a declanşat un dominou ce a
antrenat, până la urmă, toate republicile unionale. În august 1991, după
recenta tentativă de lovitură de stat, procesul de dezintegrare s-a accentuat iar
Republica Sovietică Socialistă Moldova şi-a proclamat independenţa la 27
august.

Începând încă din 1989, românii de dincolo de Prut reuşiseră să îşi
recupereze limba, alfabetul şi identitatea naţională, printr-o puternică luptă
civică, căreia i s-a răspuns, de multe ori, cu violenţă. Dar de ce avea nevoie
această republică sovietică să-şi afirme o identitate naţională ocultată cam o
jumătate de secol? Istoria vine să explice situaţia actuală. În plină
expansiune, în 1812, Imperiul ţarist ajunge la hotarul estic al Moldovei,
principatul românesc care, prin unirea cu un alt principat românesc, Muntenia,
în 1859, avea să pună bazele statului român modern. Această noutate din ecuaţia
politică se soldează, în scurt timp, cu anexarea jumătăţii estice a principatului Moldovei de către Rusia ţarilor.

Spre sfârşitul Primului Război Mondial,
românii din partea anexată a Moldovei, numită Basarabia, şi-au proclamat
independenţa şi, la scurt timp, au ales unirea cu Regatul României. Stalin nu
avea să uite şi să ierte această decizie astfel că, în 1940, a dat un ultimatum
României şi a anexat din nou Basarabia, la care se adăuga nordul Bucovinei.
Începe o lungă şi teribilă perioadă în viaţa românilor basarabeni, cărora limba
vorbită le este numită moldovenească, alfabetul latin este schimbat, cu forţa,
cu cel chirilic, iar ei sunt deportaţi în centrul sovietic al Asiei.
Perestroika lui Gorbaciov le-a permis românilor din Moldova unională să discute
probleme vechi şi dureroase, interzise până atunci. La 31 august 1989, limba
română a devenit limba oficială a Moldovei, încă sovietice, iar alfabetul latin
a fost repus în drepturi. Anul următor, Moldova şi-a proclamat suveranitatea
iar la 27 august 1991, independenţa.

România este primul stat care recunoaşte
independenţa Republicii Moldova şi începe perioada podurilor de flori. Este
exuberanta deschidere şi redescoperire a românilor despărţiţi de frontiera
sovietică de pe râul Prut, exact prin mijlocul Moldovei istorice. Cei care au
crezut că lucrurile se vor desfăşura ca în 1918, când independenţa a precedat
unirea cu România, au fost dezamăgiţi, mai ales că visul unionist a devenit un
subiect incomod şi evitat. Să nu uităm nici faptul că Basarabia răpită de
Stalin nu se regăseşte total în Republica Moldova. In 1940, autorităţile
sovietice au luat sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei şi le-au alipit la
Ucraina, sovietică, de atunci, dar şi cea independentă, de acum, unde se află
şi în prezent. Imediat după proclamarea independenţei, Republica Moldova a
pierdut controlul asupra raioanelor sale estice, intrate sub ocupaţia forţelor rusofone
separatiste. A fost chiar un război care a opus voluntarii şi armata incipientă
a Republicii Moldova şi separatiştii susţinuţi de trupele sovietice, celebra
Armată a XIV-a. După trei decenii de la aceste dramatice evenimente istorice,
cele două state româneşti încearcă să deruleze relaţii cât mai frumoase şi mai
eficiente, într-un cadru european democratic.