Războiul petrolului

Criza petrolului din 1973 este cunoscută, toată lumea vorbeşte de ea, deşi detaliile au fost uitate de mult timp.

Marius Tiţa, 22.09.2019, 10:30

Criza petrolului din 1973
este cunoscută, toată lumea vorbeşte de ea, deşi detaliile au
fost uitate de mult timp. Cauza ei a fost un război, cel de Yom Kippur, unul
dintre războaiele dintre evrei şi arabi, care au răvăşit Orientul Mijlociu. Iar
consecinţa sa a fost un şoc petrolier şi o nouă criză, în 1979, acum 40 de ani.
Războiul israelo-arab de acum 46 de ani, din octombrie 1973, a fost urmarea
unui alt război, cel din 1967, dar în 1973, războiul şi petrolul au început să
devină două crize întrepătrunse, să se împletească în evoluţii şi consecinţe
teribile.

Nu vom coborî în vremuri imemoriale pentru a discuta despre
conflictul de pe aceste tărâmuri biblice. Este suficient să ne uităm la anul
1948, anul când apare statul Israel, care îşi proclamă independenţa. Atunci a
fost un război, după aproape două decenii, în 1967, a mai urmat unul şi un
altul în 1973. Toate au fost confruntări clasice, cu armament clasic, cu
tancuri şi soldaţi, cu distrugeri mari, mulţi morţi şi nesfârşită suferinţă. În
octombrie 1973, ţările arabe din OPEC au declarat un embargou asupra livărilor
de petrol pentru ţările considerate că susţin Israelul: SUA, în primul rând, Canada,
Japonia, Olanda, Marea Britanie, la care s-au adăugat Portugalia, Rhodesia de
atunci, Zimbabwe în prezent şi Africa de Sud.

Principalul şi primul efect a
fost creşterea rapidă şi semnificativă a preţului petrolului. De la 4 dolari
barilul, petrolul a ajuns la un preţ de 12 dolari. A urmat un val urias de
efecte, de propagare în economia internaţională a acestei creşteri de preţ la
un produs la care toată lumea se aştepta să fie ieftin şi din plin. Tensiunea
era uriaşă şi din cauza incertitudinilor provocate de retragerea unilaterală a
Statele Unite ale Americii din Acordul Bretton Woods şi renunțarea la etalonul
de aur.

Astfel, dolarul trece la un curs fluctuant, supus unei game largi de
influenţe. În 1979 intervine o nouă criză a petrolului, a doua, considerată de
specialişti a fi doar o consencinţă a crizei din 1973. Anul 1979 începuse deja
cu o criză politică, plecarea din ţară a şahului Iranului şi victoria
revoluţiei islamice. După 40 de ani, incendierea a două rafinării din Arabia
Saudită reduc masiv producţia de petrol a marelui regat dar nu reuşesc să
producă o criză a petrolului ci numai una foarte gravă, militar-politică.

Prima
informaţie a vorbit de un atac cu drone lansate de rebelii care luptă de câţiva
ani teribili în Yemen. Americanii susţin că atacul a fost cu rachete, autorul
fiind Iranul. Situaţia este foarte complicată şi tensionată dar mult diferită
de ceea ce ne istoria ne-a arătat până acum. În zilele noastre, echilibrul
strategic internaţional este nuclear, relaţiile dintre state şi organizaţii
internaţionale sunt mai puternice, dar cunosc schimbări semnificative chiar în
aceste zile.

Chiar şi situaţia din Orientul Mijlociu este mult mai complexă,
conflictele nemaireducându-se la cel atât de vechi, israelo-arab. Mai sunt două
aspecte care domină situaţia contemporană şi o fac diferită de cea de până acum.
Este vorba de conflictul acut dintre cele două ramuri ale islamului, cea
sunnită şi cea şiită, care cunoaşte forme teribile, de la state întregi la
oameni şi grupuri de oameni. Iar grupurile de oameni din ce în ce mai
puternice, care ajung să joace rolul unor armate în forme cât se poate de clare
sunt o altă trăsătură a paradigmei contemporane.

A fost creată o categorie
nouă, actorii nestatali, care ajung atât de puternici încât formează un nou
stat, cu ghilimelele de rigoare dar şi cu multe dintre atribuţiile unui stat
clasic. În conflictul asimetric pe care acestea le generează, apar cantităţi
semnificative de arme care ies de sub controlul actorilor internaţionali
oficiali şi al reglementărilor internaţionale.

Sunt oameni şi conflicte care
ies din regulile internaţionale impuse, devenind o acţiune criminală de
anvergură. Nu de puţine ori, în spatele lor se află state, religii, ideologii
sau alte grupuri informale care le transferă scopuri şi mijloace de acţiune.
Conflictele redevin clasice dar tensiunile se decontează de către aceiaşi
actori statali pe care i-am întâlnit de-a lungul istoriei, fie pace, fie
război.