Război și vacanță

A 500-a zi de război în Ucraina a picat în plină vară, în plină vacanță. În toată Europa sunt călduri extreme, furtuni și inundații.

Marius Tiţa, 09.07.2023, 09:51

A 500-a zi de război
în Ucraina a picat în plină vară, în plină vacanță. În toată Europa sunt
călduri extreme, furtuni și inundații. Doar în Ucraina sunt bombardamente,
lupte și moarte. Wagnerul lui Prigojin a luat pauză, mai mult de nevoie, pentru
că plecaseră acasă, în Rusia, fără permisiune. Mai mult, ei au plecat în grup,
spre Moscova. Dar nu pentru a se alătura rușilor care fac coadă pentru a-și
petrece concediul în Crimeea.

Era o anecdotă pe vremea Pactului de la Varșovia
care spunea că rușii, sovieticii de fapt, se duc în vizită la prieteni cu
tancul. În Crimeea, tancul rusesc ajunsese în 2014. Între timp, cei care
locuiau deja în Crimeea, ruși fiind, au făcut coadă pe pod ca să părăsească
peninsula luată acum nouă ani de Putin. Este celebra parabolă a oamenilor
verzi, care nu erau marțieni ci doar soldați fără semne și însemne, ce păreau
muți și puși pe treabă. Deși ucrainenii nu plecaseră de-acasă în vreun
concediu, oamenii verzi ruși au luat slujbele acestora, mai ales paza la o
frontieră pe care ei au creat-o, atunci, pe loc. Fără să tragă un foc de armă,
fără să scoată o vorbă. Ar fi fost de așteptat ca, pe podul V. V. Putin, care
leagă Crimeea de noul stăpân rus, să se producă ambuteiaje, dacă nu un blocaj
total, pe două sensuri. Unul este de plecare, format din localnici speriați de
războiul din Ucraina. Un altul este de venire, în concediu, a rușilor
continentali, euro-asiatici, speriați de ce se întâmplă pe la ei, cu atâtea
drone și mercenari ce se simt atrași de Moscova, spre care se îndreaptă
sinucigaș ca insectele spre bec.

A 500-a zi de război în Ucraina nu ne arată un
conflict înghețat ci o luptă fierbinte, nu o plecare în vacanțe și concedii, ci
un exod ce numără deja milioane de oameni ce fug de război și bombardamente
criminale împotriva civililor. Fără îndoială, subiectele de vacanță își cer
dreptul la prioritate în aceste vremuri, mai ales că este prima vacanță post
pandemică. Dar atmosfera de vacanță este una plictisită, reținută, lipsită de
exuberanță.

Jurnaliștii se întreabă unde este Prigojin, pentru că ciudatul
paramilitar nu a ajuns în Belarusul în care primise cazare. Asta deși avea
adevărate castele, pline de bani, după cum vedem la televiziunile ruse. Nici
soldații săi nu au mers în taberele care îi așteaptă acolo. Se pare că ei
aveau, pentru această vacanță, alte planuri decât cele trasate de liderul
neobosit al Kremlinului. Cei aflați deja în Africa vor amesteca munca și
concediul cu o operațiune deloc secretă de rămânere pe loc. În acest timp, deși
mercenarii Wagner au ieșit din cadru, ofensiva ucraineană nu anunță victorii
semnificative.

S-a cerut tăcere, dar putem ghici ceva în programul
președintelui Zelenski care nu se produce exclusiv la Kiev sau, și mai strict,
în bunkerul palatului prezidențial. Președintele Zelenski a fost în Bulgaria și
în Turcia, dar nu în vacanță. Pentru români, care se duc predilect, acolo,
vara, în vacanță, asta pare un paradox. Chiar în această săptămână, capitala
Lituaniei, Vilnius, va fi vizitat de liderii a 31 de state, din America până în
Asia, cu Europa în primul rând. Nu este o reuniune de vacanță, desigur, ci una
foarte importantă, vitală pentru viitorul omenirii.

Liderii țărilor NATO se
întâlnesc într-un loc plin de semnificații. Lituania este una dintre cele trei
republici baltice ocupate de Stalin în 1940, care, din republici independente,
le-a făcut republici unionale ale URSS. Capitala țării, Vilnius, unde va avea
loc Summitul NATO, este la câțiva kilometri de frontiera cu Belarus, statul
vasal Moscovei, condus de un dictator cu mulți ani în scaun și multe crime
împotriva democrației și drepturilor omului. Spre nord, după ceva mai mulți
kilometri, se află chiar Rusia. Iar în sud, granița cu un alt stat NATO,
Polonia, este grevată de coridorul Suwalki, care leagă enclava de mare interes
strategic a rușilor, Kaliningrad, de Belarusul mai sus descris, pentru că Rusia
era departe și Lituania nu are frontieră cu acest stat. Au, însă, graniță cu
Rusia, în acest spațiu baltic, celelalte două republici baltice, Letonia și
Estonia, și Finlanda recent primită cu drepturi depline în NATO. Dintre țările
scandinave, Suedia așteaptă și ea să fie primită, după secole de neutralitate,
iar Norvegia este membră fondatoare a NATO, deci din 1949. Nu este timp de
vacanță, se pare, iar decidenții, cel puțin, vor lucra intens, în arșița verii,
asupra unor probleme și mai fierbinți, care riscă să dea foc întregii omeniri.