Război sau pace

Cu o săptămână în urmă credeam că a început războiul, unul de dimensiuni pe care ne temem să le pronunţăm.

Marius Tiţa, 22.04.2018, 09:51

Cu o săptămână în urmă credeam că a început războiul, unul de dimensiuni pe
care ne temem să le pronunţăm. Bombardamentele americano-franco-britanice
împotriva unor ţinte ale regimului sirian oficial au fost precedate de
degradări fără precedent. Relaţiile Rusiei cu SUA şi ţările occidentale s-au
degradat grav şi constant, Rusia se află sub un regim de sancţiuni din partea
Uniunii Europene şi a Statelor Unite, Rusia se consideră persecutată de
Occident. În acest contex, a neînţelegerii generalizate, confruntarea se poartă
deasupra Siriei, a oamenilor şi pământurilor acestei ţări arabe şi levantine,
cu o istorie fabuloasă şi o civilizaţie incredibilă.

Siria a fost ultima ţară lovită
de valul primăvăratic al schimbărilor în lumea arabă. În urmă cu 7 ani, în
martie 2011, revolta împotriva puterii oficiale a izbucnit şi în Siria, ca o
răbufnire împotriva abuzurilor la care populaţia a fost supusă în timpul
regimului celor doi preşedinţi Al Assad. În acelaşi timp, însă, Siria a fost
lovită, ca un val negru, de insurecţia islamică fundamentalistă. Incredibil de
repede, o mare parte a teritoriului sirian a căzut sub ocupaţia malefică a
organizaţiei ce se intitula singură Statul Islamic. A început un cumplit
proces de atrocităţi comise împotriva sirienilor, omorâţi în cele mai teribile
şi greu de imaginat feluri. Valorile culturale şi istorice ale Siriei au fost
şi ele greu lovite în tot acest timp, fiind distruse sistematic şi programatic.

Cu toată mobilizarea internațională, înfrângerea organizației teroriste, pe
care nimeni nu declara că o susține și toată lumea lupta împotriva ei, s-a
dovedit o sarcină complicată și de lungă durată. Mai mult, prin intermediul
mijloacelor moderne de comunicare, terorismul fundamentalist a fost exportat și
a ieșit la suprafață în capitalele vieții occidentale. A merge în Siria, țara
unde turismul avea un viitor pe măsura istoriei acelor pământuri, a devenit
sinonim cu aderarea la teroarea organizației care își spunea și se comporta ca
Stat Islamic. În timp ce tinerii occidentali veneau în Siria, într-o aventură
care i-a costa viața pe mulți dintre ei, sirienii erau obligați să-și
părăsească țara și casa. Pentru a-și salva viața, sirienii au fost obligați să
plece într-un exil pentru care, foarte mulți dintre ei, au plătit cu viața.
Este deja mult timp de când sirienii fac aceste plăți supreme, deși nimeni nu
are dreptul să le ceară așa ceva.

Înfrângerea declarată a Statului Islamic, acestui
pericol mortal pentru lumea civilizată, este una dintre puținele vești bune
primite de comunitatea internațională în ultimul timp. Cu toate acestea, puțini
sunt cei care se așteptau ca pacea să revină în Siria. Dimpotrivă, peisajul momentului
este complicat acum cu o implicare internațională care face din Siria, țară a
culturii și a civilizației de mii de ani, butoiul cu pulbere al omenirii. Rusia
se implică masiv în Siria, cu o prezență militară ce amintește de alte momente
de acest fel din istoria sovietică. Vecina de la nord, Turcia, a ezitat mult
timp să participe semnificativ la efortul de luptă împotriva Statului Islamic,
deși acesta era condus de aliatul strategic american. Ankara a realizat, însă,
o masivă schimbare de orientare, fiind mult mai apropiată de Rusia decât de
americani și ceilalți aliați din NATO. Iar implicarea militară în Siria vecină nu
s-a mai împiedicat de nimic.

După dispariția sau transformarea Statului
Islamic, luptele continuă în Siria de parcă nimic nu s-a fi schimbat. În linii
mari, regimul Al Assad se confruntă cu forțele opoziției, fiecare parte are o
serie de mari puteri în spate și cu toții bombardează. Miza nu este prea clară,
cum nesigur este și numărul victimelor acestor confruntări, civili în cea mai
mare parte. În Siria nu se mai construiește ci se bombradează cu temeinicie, de
parcă toată lumea vrea să își testeze armele pe acest colț de lume. Doar că,
acolo, pe pământ sau sub pământ, în adăposturi disperate, sunt oameni ai căror
copii aflați la vârsta primelor clase de școală nu au cunoscut pacea, ci doar războiul.