Premiul Saharov pentru victimele Statului Islamic
Coşmarul umanităţii, denumit Statul Islamic al Levantului şi Siriei, a început acum numai doi ani, în 2014, cu ofensiva unor forţe venite din neant dar care au ocupat cu o incredibilă viteză şi violenţă mari suprafeţe din Siria şi Irak.
Marius Tiţa, 30.10.2016, 07:33
Coşmarul umanităţii, denumit, cel puţin la început, Statul Islamic al Levantului şi Siriei, a început acum numai doi ani, în 2014, cu ofensiva unor forţe venite din neant dar care au ocupat cu o incredibilă viteză şi violenţă mari suprafeţe din Siria şi Irak. Reacţiile Occidentului au fost slabe, inerţia şi indignarea virtuală luând locul unei acţiuni eficiente. A trecut mult timp până ca strategia internaţională să se trezească din şoc, să se ia primele măsuri care nici în prezent nu sunt decisive.
De la început, organizaţia teroristă cu prezenţii de stat a demonstrat că este capabilă de o violenţă incredibilă, greu de suportat de orice fiinţă umană. De asemenea, a demonstrat că deţine şi ştie să folosească mijloace moderne de comunicare, fiind o adevărată revelaţie a internetului. La scurt timp a ocupat oraşe întregi, rafinării, baraje, a început să deruleze afaceri şi activităţi comerciale în care aflăm parteneri din cele mai neaşteptate zone ale lumii civilizate. La scurt timp, ISIS a început să lovească şi în Europa, în capitala Franţei de unde vin numeroşi terorişti din ISIS. Ulterior, Bruxelles-ul avea să fie lovit.
După masacrarea redacţiei Charlie Hebdo, în ianuarie 2015, atrăgeam atenţia că statisticile plasau Belgia în fruntea listei cu ţări ai căror cetăţeni participă cu trup, suflet şi bani la insurgenţa islamistă din Siria, Irak sau Afganistan”. În aceşti ani, teroriştii au distrus tot ce au putut – ţări, oraşe şi, mai ales, oameni – în zone chinuite de mult timp de războaie şi conflicte. Extremismul islamic a ucis mulţi musulmani iar alte religii nu au avut nicio şansă în faţa demenţei.
La un moment dat au început să vină ştiri despre alungarea şi masacrarea unei minorităţi puţin cunoscute şi puţin numeroase, numită yazidi. Este una dintre cele mai vechi populaţii din zona unde se întâlnesc Turcia, Siria şi Irakul, exact acolo unde domneşte şi omoară organizaţia auto-intitulată Statul Islamic. Yazidi au o religiea lor, aparte, şi faptul că nu sunt musulmani le-a atras ura Daesch.
Satele yazidi au fost distruse iar populaţia alungată sau luată în sclavie. Informaţiile rare venite de acolo vorbesc despre atrocităţi incredibile, despre crime dar şi abuzuri cărora le-au căzut victime femeile şi copiii. Nu mai este un secret pentru nimeni că Daesch practică sclavia sexuală iar femeile yazidi au fost primele care au aflat aceste manifestări demente.
În aceste zile, această dramă revine în actualitate odată cu ştirea că două femei yazidi, care au cunoscut aceste atrocităţi, sunt laureatele Premiului Saharov din aceast an. Nadia Murad şi Lamiya Aji Bashar sunt din satul Koch din Irak, cunoscut pentru faptul că a fost distrus, în august 2014, de teroriştii Statului Islamic, bărbaţii au fost ucişi iar femeile torturate şi luate în sclavie. Nadia şi Lamiza au trecut şi ele prin aceste orori dar au avut şansa să evadeze şi să poată arăta lumii ce se întâmplă în Siria şi Irak, acolo unde teroriştii ISIS stăpânesc.
Lupta lor a fost apreciată în întreaga lume iar Premiul Saharov vine cât se poate de potrivit pentru a le răsplăti dar şi a sublinia această cauză. Premiul Saharov pentru libertate de gândire este acordat anual de Parlamentul European şi îşi propune să onoreze personalităţi care apără drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Premiul Saharov a fost acordat prima dată în 1988 iar primul laureat a fost Nelson Mandela. De atunci, el a venit mereu să acorde confirmare dar şi vizibilitate unor cauze nobile pentru care oamenii sunt asasinaţi, torturaţi, închişi sau persecutaţi, cauze care, aşa cum spune şi titlul premiului şi viaţa celui al cărui nume îl poartă, sunt dedicate libertăţii de gândire şi drepturilor omului.
