Piata în istoria omenirii
În 1989, acum exact 24 de ani, opinia publică internatională asista cu uimire si emotie la o uriasă miscare publică de contestatie izbucnită în unul dintre cele mai ermetice sisteme politico-sociale din lume.
Marius Tiţa, 16.06.2013, 02:20
În 1989, acum exact 24 de ani, opinia publică internatională asista cu uimire si emotie la o uriasă miscare publică de contestatie izbucnită în unul dintre cele mai ermetice sisteme politico-sociale din lume. Zeci de mii de tineri, în special studenti, au protestat zile întregi în cea mai mare piată din lume, Tiananmen, din inima Beijingului. Incredibila miscare a fost zdrobită si înecată în sânge de tancurile lansate împotriva demonstrantilor neînarmati.
În acelasi an, Estul Europei se dezbăra de comunsim prin miscări populare sau simple evolutii politice la nivelul partidului unic, comunist, care condusese aceste tări.
În decembrie 1989, România rămăsese singura dintre tările est-europene în care regimul comunist detinea încă puterea absolută. Dictatorul Nicolae Ceausescu a convocat o mare adunare populară în centrul capitalei, Bucuresti, pentru a-si atrage sprijinul popular în fata contestatiilor ce izbucniseră deja la Timisoara, în vestul României. Adunarea din Bucuresti s-a transformat, însă, dintr-o miscare de mase manipulate în începutul sfârsitului dictaturii Ceausescu. Astăzi, acest loc din inima capitalei României se numeste Piata Revolutiei din 1989.
În aprilie 1990, la 5 luni de la Revolutia anicomunistă, românii se adunau în Piata Universitătii pentru a omagia acel eveniment dar si pentru a protesta împotriva noii puteri ce se instalase în România, care se revendica de la Revolutia populară dar avea un trecut comunist de rang înalt. Mai mult, noua putere îsi demonstrase si o serie de tendinte autoritare. Încercând să îi împrăstie cu forta pe demonstrantii din 22 aprilie 1990, regimul post-ceausescu a declansat o miscare de ocupare a Pietii Universitătii care a primit numele elocvent de Piata Tiananmen 2.
După aproape 23 de ani, în ianuarie 2012, contestarea spontană a comportamentului presedintelui Traian Băsescu a adus din nou oamenii în număr important în Piata Universitătii din Bucuresti, demonstratia continuând zile întregi, în ciuda operatiunilor politienesti si a vremii deosebit de geroase. Ulterior, votul popular masiv în favoarea opozitiei politice a confirmat atitudinea demonstrantilor din Piata Universitătii 2012.
În acest timp, o altă piată din centrul unui mare oras-capitală devenea celebră prin demonstrantiile ample ce înlăturaseră un regim autoritar de lungă durată. Piata Tahrir din Cairo a devenit un simbol al democratiei, al protestului popular de amploare, de-a dreptul eroic. Piata Tahrir este si un simbol al “primăverii arabe”, protestul popular de nestavilit declansat în Tunisia si care a măturat toate societătile arabe din Orientul Mijlociu ce păreau pe vecie blocate în regimuri autoritar-dictatoriale generate în anii 60 sau 70. În acest context international, Turcia făcea o imagine cu totul aparte, cu un regim politic bazat pe reformele de-a dreptul avangardiste lansate de Kemal Ataturk în situatia dramatică de după primul război mondial.
Din 2003, prim ministru al Turciei, reconfirmat de alegeri, este Regep Tayyip Erdogan, personalitate politică puternică si aparte. În timpul mandatelor sale Turcia a cunoscut o perioadă de înflorire economică, putin afectată de criza economică mondială iar politica sa internatională este numită neo-otomanism, în evocarea vremurilor când imperiul otoman juca un rol determinant în această parte a lumii.
În al 10-lea an în fruntea guvernului dar si al 90 al Republicii Turce, Erdogan, fost primar al Istanbulului, se vede confruntat cu o demonstratie publică de amploare. Ea a pornit din Istanbul, la sfârsitul lunii mai, ca un protest spontan împotriva desfiintării unui parc din orasul sultanilor în favoarea unui mall. Reactia extreme de violentă a politiei si acumularea unor decizii restrictive ale guvernului Erdogan nu au făcut decât să îi radicalizeze pe protestatarii turci si să extindă demostratiile si în alte orase ale Turciei.
Protestele si evenimentele din Piata Taksim sunt urmărite în întreaga lume si ele atrag atentia asupra acuzatiilor de autoritarism aduse premierului Erdogan.
