Paşti pentru toţi creştinii
Pentru creştini, Paştile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători. De fapt, este un moment complex, cu mult dramatism si multă trăire.
Marius Tiţa, 16.04.2017, 02:18
Pentru creştini, Paştile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători. De fapt, este un moment complex, cu mult dramatism si multă trăire. Este istoria naşterii unei religii, cea creştină, desigur, este un punct de cotitură în istoria umanităţii, este credinţa a două miliarde şi jumătate de oameni din lumea întreagă. Iisus s-a născut acum două mii şi 17 ani. Viaţa şi jertfa sa sunt povestite în Noul Testament, parte esenţială a Bibliei. Când se apropia de 33 de ani, Iisus îşi împlineşte destinul, se jertfeşte pentru mântuirea oamenilor, este răstignit pe cruce de soldaţii romani ai autorităţii temporare, terestre, şi învie în a treia zi.
Toate acestea s-au întâmplat, în anul 33, în zilele în care, în Israel, se sărbătorea Pesahul. Este, desigur, o sărbătoare a renaşterii, a învierii. În unele limbi vest-europene, denumirea sărbătorii are rădăcini păgâne, trimiţând tot la renaşterea întregii naturi, după iarnă. Curgerea acelor zile, cu patimile, jertfirea şi învierea lui Iisus este retrăită de credincioşii creştini în fiecare an, de Paşti. Religia cu cei mai mulţi adepţi din lume, creştinismul, este departe de a se prezenta ca un monolit al dogmei, o structură rigidă şi inertă în care nu s-a mişcat nimic de două mii de ani.
De fapt, de-a lungul timpului au existat intense dezbateri şi dispute privind linia corectă a creştinismului. În prezent, înfloresc două mari ramuri ale creştinismului, ortodoxia, căreia îi aparţin, majoritar, românii, şi catolicismul, biserica Vestului Europei, care iradiază de la Roma în întreaga lume. Despărţirea celor două ramuri, Marea Schismă, s-a produs în 1054 şi, cel puţin teoretic, a fost cauzată de o serie de diferenţe dogmatice. Până în 1999, când Ioan Paul al ll-lea a venit în România, niciun papă, şef al Bisericii catolice, nu vizitase o ţară majoritar ortodoxă. O diviziune serioasă funcţionează, în inima creştinismului, şi în ceea ce priveşte data la care se sărbătoresc Paştile.
Într-adevăr, catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştile la date diferite, dar nu rareori se întâmplă ca data să fie aceeaşi. Altfel spus, calculele diferite făcute de cele două biserici dau acelaşi rezultat, aceeaşi duminică în care şi catolicii şi ortodocşii se bucură de Învierea Domnului. În anul 325, Primul conciliu de la Niceea a pus bazele dogmatice şi canonice ale creştinismului, stabilind inclusiv modul de calcul al Paştilor. Era vorba de prima duminică după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară.
În secolul al XVl-lea a apărut şi reforma gregoriană a calendarului, care nu a fost acceptată de bisericile ortodoxe. Până la urmă, pentru ortodocşi, Paştile nu pot cădea înainte de 4 aprilie iar pentru catolici nu pot fi înainte de 22 martie. Se ajunge, astfel, la diferenţe de până la 5 săptămâni dar şi la coincidenţe, cum se întâmplă în acest an, când Paştile cad în aceeaşi zi pentru ortodocşi, catolici şi protestanţi. Aşa a fost şi în 2014, şi în 2010 şi 2011, o succesiune şi mai rară de date comune pentru sărbătoarea Paştilor.
În acest mileniu, începând chiar cu 2001, a fost un ritm constant de 3 ani pentru reluarea situaţiei de zi comună pentru sărbătorirea Paştilor. Din păcate, următoarea dată comună pentru Paşti va fi 20 aprilie 2025, deci peste nu mai puţin de 8 ani. Şi apoi, pentru o perioadă lungă, peste două decenii, vom reveni la ritmul strict de până acum, în care vom face Paştile separat de fraţii noştri timp de doi ani consecutivi, pentru a fi din nouă uniţi în Duminica Învierii.
