Pasiuni europarlamentare
Alegerile pentru Parlamentul European sunt, probabil, cele mai bine reglementate din lume. De 35 de ani se desfăşoară cu exactitate şi ideea de alegeri anticipate este doar de o glumă.
Marius Tiţa, 29.03.2014, 09:18
Alegerile pentru Parlamentul European sunt, probabil, cele mai bine reglementate din lume. De 35 de ani se desfăşoară cu exactitate şi ideea de alegeri anticipate este doar de o glumă. Cu un mandat de 5 ani, şi cifrele sunt rotunde, astfel că alegerile se ţin în anii ce se termină cu 4 sau cu 9.
La început, când şi puterile Parlamentului de la Strasbourg erau mai mici, politicienii şi partidele separau destul de apăsat reprezentarea europarlamentară de cea a treburilor din interior. Pe măsură ce integrarea europeană s-a adâncit iar componenţa Uniunii Europene s-a extins, rolul europarlamentarului s-a îmbogăţit cu noi valenţe, sarcini şi responsabilităţi.
Alegerile din 2014 găsesc România racordată perfect la vibraţia socială provocată de alegerile pentru Parlamentul European. Nu lipseşte nici experienţa de lucru în Parlamentul European şi nici lucrul cu parlamentarii europeni. Marile partide din România şi-au depus listele de candidaturi, alături de nu mai puţin de 11 candidaţi independenţi. Putem spune că este un număr mare de independenţi, devreme ce fiecare dintre ei a avut nevoie de minim 100 de mii de semnături de susţinere. Regăsim printre candidaţii români independenţi la un fotoliu din Parlamentul European un foarte cunoscut şi îndrăgit actor, o gimnastă cu numeroase titluri sportive, dintre cele mai prestigioase, un fost deputat în Parlamentul României şi patru români din afara graniţelor.
Nici la partide situaţia nu este simplă. Stânga este grupată pe o listă de 3 partide, rămase din alianţa USL de guvernământ după plecarea PNL de la guvernare. Spectrul de dreapta este mult mai divizat, în partide de multe ori semnificative doar prin liderul în jurul căruia s-au format. Unul dintre ele este recent înfiinţat dar are pe lista de candidaţi actuali europarlamentari. Pentru un alt partid de dreapta, PNTCD, alegerile europarlamentare sunt văzute ca o revenire în viaţa politică, după perioada de declin semnificativ ce a urmat guvernării din perioada 1996-2000. În special pe listele marilor partide se regăsesc mulţi dintre actualii europarlamentari, unii dintre ei cu performanţe remarcabile.
Pe scurt, alegerile europarlamentare se bucură de toată atenţia clasei politice dar şi a alegătorilor din România, fiind o radiografie a stării actuale a electoratului. Indiferent dacă vom considera asta un lucru bun sau unul rău, europarlamentarele din acest an cuprind şi o serie de rezolvări pentru anul 2012. În acel an au fost schimbaţi doi premieri, a doua oară s-a schimbat şi coaliţia de guvernare, au fost alegeri locale şi parlamentare şi chiar un referendum de demitere a preşedintelui ţării.
În acest an, pe lângă europarlamentare mai au loc şi alegeri pentru preşedinţia României. În condiţiile în care actualul şef al statului îşi încheie al doilea mandat şi iese din curtea electorală, marile forţe politice nu şi-au desemnat, totuşi, candidaţi pentru prezidenţiale.
Candidatul susţinut de coaliţia USL, care deţinea 70% din cele două camere ale Parlamentului României, şi se înscria ca deţinătorul celor mai mari şanse de a sta în fruntea statului, a rupt brusc alianţa şi a ieşit de la guvernare, lăsându-şi candidatura la mâna unor susţineri ulterioare. Evident, sunt aşteptate rezultatele europarlamentarelor pentru a putea fi stabilite strategiile şi tacticile pentru alegerile prezidenţiale şi pentru viitoarea politică de alianţe şi de cucerire a electoratului şi a opiniei publice. Altfel spus, după alegerile din 25 mai, vom avea lista celor 32 de europarlamentari români iar, printre rânduri, dacă nu vom avea direct numele viitorului preşedinte al României, vom avea măcar partidul sau formula care îl va propune pe acesta alegătorilor din noiembrie.
