Pandemia de coronavirus a pus în evidenţă, încă o dată, diviziunile pe care omenirea continuă să le hrănească, în orice situaţie.
I s-a spus de la început Primăvara arabă, amintind, desigur, de Primăvara de la Praga, din 1968.
Un calcul simplu ne arată că, la 31 de ani de la Revoluția anticomunistă din 1989, generația activă a prezentului s-a născut în libertate, în deceniul tranziției de la comunism la capitalism.
Odată cu recentul scrutin parlamentar, se încheie doi ani de alegeri în România.
Acum, după mai bine de un secol, evenimentele de la sfârşitul Primului Război Mondial par a fi aliniate într-o curgere logică, firească, într-un proces bine gândit anterior.
Pandemia a fost însoțită și de o infodemie, care se referă acum și la vaccin. Aici se ajunge la o problemă mai veche, cea a opiniei față de principiul vaccinării.
Pe o scenă internațională dominată de problema pandemiei și de alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, alegerile similare din Republica Moldova au trecut aproape neobservate.
Acum cinci ani, ziua de 30 octombrie a picat tot într-o vineri. Se contura un frumos sfârşit de săptămână, într-o toamnă târzie
Tinerii prezentatori de ştiri au avut, la început, mici probleme în a pronunţa acest nume cu sonorităţi ruso-sovietice: Nagorno-Karabah.
