Oameni şi statui
După pandemia care a închis oamenii în case, un alt fenomen, social, de această dată, îi scoate în stradă, adunându-i în proteste ample.
Marius Tiţa, 14.06.2020, 09:30
După pandemia care a închis oamenii în case, un alt fenomen, social, de această dată, îi scoate în stradă, adunându-i în proteste ample. a început cu asasinarea, în stradă, cu încetinitorul, a lui George
Floyd, de către un poliţist cu experienţă şi carieră. Inutil de spus că victima
este de culoare în timp ce poliţistul este alb.
Nu ar fi fost prima dată când
se întâmplă aşa ceva şi nici protestele care au urmat, inclusiv cele violente,
cu devastări şi incendii, nu sunt evoluţii noi, mai ales în America. Am evocat
o situaţie concretă, cea din 1992, când oraşul Los Angeles a fost devastat şi
au murit 63 de oameni. Detaliile, însă, pot să ne ofere concluzii interesante.
Dacă revolta din Los Angeles a avut loc în 1992, incidentul declanşator, lovirea
lui Rodney King, un cetăţean american de culoare, căzut la pământ, de către un
grup de poliţişti, se produsese cu un an mai devreme. Şi această teribilă faptă
poliţienească fusese filmată şi devenise publică imediat, dar revoltele au început
un an mai târziu, când justiţia îi achitase pe poliţiştii autori.
În primele
momente de după omorârea lui George Floyd, a fost anunţată reţinerea doar a
poliţistului făptuitor, nu şi a celorlalţi trei care au participat la incident.
Altfel spus, de această dată, încrederea în justiţie s-a evaporat foarte
repede, în câteva ore, şi nu în multe luni, ca în cazul Rodney King. De aceea,
şi revolta a venit imediat, mai întâi, ca o indignare puternică, aproape inevitabilă,
apoi în manifestări din ce în ce mai violente, fără o legătură directă cu
omorârea unui cetăţean de culoare de către poliţişti albi.
În două săptămâni,
situaţia a ajuns de nerecunoscut, cu manifestări incredibile, vecine cu cenzura
ideologică din vremea dictaturilor fasciste sau comuniste. Pornind de la
necesitatea rediscutării unor realităţi istorice, s-a pornit la distrugerea
unor statui, văzute ca fiind direct legate de sclavagismul practicat pe
continentul american încă dinainte de cucerirea independenţei, în 1776, şi
continuat, sub diferite forme de segregare rasială, până în anii recenţi. Să nu
uităm că segregarea rasială a fost legală, în unele state americane, până în
1964, când a fost adoptată legea drepturilor civile.
Altfel spus, discriminarea
rasială a fost legală în SUA până în
ultima treime a secolului trecut, faimosul secol XX, până acum 56 de ani, mai
exact. Adoptarea legii care interzicea discriminarea populaţiei afro-americane
şi a femeilor nu a însemnat şi eliminarea în realitate a acestor discriminări,
sub diferite forme, sau dispariţia principiilor şi a manifestărilor
discriminatorii din viaţa de zi cu zi.
Din păcate, se poate constata că
discriminările au rămas puternic ancorate în societate, în practica socială, şi
mai bine de o jumătate de secol mai târziu. Interzicerea brutalităţii poliţiei
a fost o cerinţă a luptei pentru legea drepturilor civile, din anii ’60, care
nu se regăseşte explicit în textul de atunci. Iar primele două decenii ale
noului secol au fost pline de astfel de abuzuri discriminatorii. Mişcarea Black
Lives Matter este expresia tocmai a acestor situaţii în care oameni de origine
afro-americană au fost mult prea uşor omorâţi în situaţii care nu implicau
utilizarea armelor de foc sau a unei intervenţii armate.
În prezent, însă,
asistăm la manifestări care se îndepărtează foarte mult de reclamarea
respectării drepturilor omului şi a egalităţii în societatea apreciată ca fiind
cea mai democratică din lume. Şi, totuşi, nu simbolurile sau statuile vor fi
cele care vor aduce pacea socială şi rezolvarea acestor situaţii conflictuale.
Nici dreptate şi justiţie egală pentru toţi nu au cum să aducă. Dincolo de
scenariile ce se crede a fi determinate în analiza evenimentelor din aceste
zile, sentinţele de stradă şi acţiunile violente nu ajută situaţia concretă a
minorităţilor care nu reuşesc să scape de discriminarea socială. Mai degrabă,
acţiunea socială şi legal-administrativă este cea care duce la condiţii egale
din toate punctele de vedere, în societate, la eliminarea mai eficientă a
abuzurilor şi, ca element esenţial şi permanent, respectarea legilor, a legilor
bune şi corecte, fără umbră de controversă, aceleaşi pentru toţi cetăţenii,
indiferent de orice diferenţă.