Noii parlamentari ai Europei

Mult timp, parlamentarii europeni erau o aripă separată a vieţii politice din fiecare ţară a Uniunii Europene.

Marius Tiţa, 09.06.2019, 10:47

Mult timp, parlamentarii europeni
erau o aripă separată a vieţii politice din fiecare ţară a Uniunii Europene.
Alegătorii trimiteau pe anumiţi oameni la Bruxelles şi îi păstrau pe alţii
pentru nivelul naţional sau local. Chiar se ajunsese la o specializare a
politicienilor sau a partidelor, unii mergeau bine la Bruxelles dar aveau un
scor lamentabil în propria ţară iar alţii se concentrau pe activitatea din
propria ţară, acordând de la început foarte puţină atenţie integrării europene.

În ultimii ani, pe măsură ce globalizarea a dat noi valenţe planului
internaţional, cele două planuri se amestecă, se unesc într-o singură
preocupare politică şi electorală. La alegerile din acest an pentru Parlamentul
European au devenit evidente atât interesul pentru poziţiile de la Strasbourg,
calitatea candidaţilor, eforturile şi resursele aruncate în lupta pentru
fotoliile legislativului european.

Pe de altă parte, această resurecţie a
subiectului denotă şi creşterea semnificativă a practicii integratoare europene
dar şi succesul spiritului european. Mai mult, alegerile europene capătă
semnificaţii aparte. Deşi se aştepta o creştere de tip tsunami a valului
naţionalist, populist, antieuropean, se poate constata că dezvoltarea sa evidentă
este departe de a atinge o masă critică destabilizantă pentru establishmentul
european. Aceste evoluţii se manifestă în contextul creşterii semnificative a
participării la vot, peste 50 la sută, aproape 51, cu 8 puncte procentuale
peste participarea de data trecută, europarlamentarele din 2014.

Participarea
redusă, expresie a unui dezinteres pentru problematica europeană, a dominat
ultimul sfert de secol, doar la alegerile din 1994 reuşindu-se o participare de
peste 56 la sută, deci peste jumătatea magică. Alegerile europarlamentare au
avut şi o pagină inedită, participarea Regatului Unit la alegerea noului
Parlament European, pentru că Brexitul nu a avut loc la 29 martie trecut, aşa
cum se stabilise iniţial. În România, prezenţa la vot s-a oprit la 49 la sută,
dar a crescut la acest nivel de la 32 la sută, participarea de data trecută,
alegerile din 2014. Rezultatele finale au adus Partidului Naţional Liberal 10
locuri dintre cele 32 rezervate României, Partidului Social Democrat şi Alianţei
2020 USR-Plus câte 8 locuri.

Dincolo de podium, mai multe partide au obţinut
câte 2 locuri de europarlamentar. Sunt multe noutăţi în rezultatele din
România, unele specifice, altele aflate în trendul european. Partidul Social
Democrat, aflat la putere, a trecut pe locul doi la europenele pe care, de
altfel, le domina. În 2014, acest partid a opţinut 17 locuri din cele 32
româneşti, acum trecând pe locul doi cu cîteva zeci de voturi peste locul al
treilea, Alianţa a două partide noi, tinere, cu o listă condusă de fostul
comisar european Dacian Cioloş.

De altfel, listele partidelor din România
pentru alegerile europarlamentare au avut nume sonore, lideri ai partidelor
respective, un comisar european în funcţie, un fost comisar european, un fost
preşedinte al României, mulţi foşti ministri, două vedete media, foarte puţini
foşti parlamentari europeni, primari în funcţie sau foşti primari, parlamentari
în funcţie şi mulţi foşti membri ai Parlamentului de la Bucureşti. Dacă în 2014
un candidat independent, cunoscutul şi îndrăgitul actor Mircea Diaconu, a fost
ales în Parlamentul European, performanţa sa a rămas singulară, nefiind
repetată de vreun candidat independent.

Şi în România, alegerile europene se
înscriu în liniile mari ale unui trend european, dar cu manifestarea intensă a
specificului scenei politice româneşti. Semnalele şi învăţămintele acestor
alegeri sunt esenţiale pentru politicieni şi analişti, deşi este greu de spus
ce este normal şi ce este neaşteptat. Creşterea Alianţei USR PLUS era de aşteptat
şi a fost anunţată, inclusiv în formele sale urbane, unde această formaţiune a
reuşit procente zdrobitoare.

Chiar şi creşterea noului Partid Naţional Liberal
era de aşteptat, mai ales că la alegerile din 2014, cele două partide reunite
în actualul PNL câştigaseră 11 locuri. La nivelul primelor trei partide, în
urmă cu 5 ani controlau 26 de locuri, faţă de 27 câştigate în prezent. Amintim,
desigur, că de atunci PNL şi Partidul Democrat Liberal s-au reunit în partidul
câştigător de astăzi, Alianţa ce a urcat pe podium nu exista în urmă cu 5 ani
iar PSD-ul, aflat şi atunci şi acum la putere, a pierdut nu mai puţin de 8
locuri de parlamentar european, jumătate din performanţa anterioară.