Maria Tănase

S-a născut acum exact o sută de ani şi a trăit, intens, doar o jumătate de secol. Se spune că Maria Tănase a fost condusă pe ultimul drum de un milion de oameni.

Marius Tiţa, 30.09.2013, 12:58

S-a născut acum exact o sută de ani şi a trăit, intens, doar o jumătate de secol. Se spune că Maria Tănase a fost condusă pe ultimul drum de un milion de oameni. Atunci nu exista nici internet iar televiziunea era la început, în România. Exista, şi era foarte popular, radioul, unde Maria Tănase s-a impus ca o neasemuită interpretă a cântecului popular şi o vedetă incontestabilă a scenei.

S-a născut, la 25 septembrie 1913, în Bucureşti şi a urcat destul de repede pe scenă, chiar la prima sa serbare şcolară. A jucat la Cărăbuşul” lui Constantin Tănase, care îi dă un pseudonim de scenă, poate pentru a evita întrebările despre întâmplătoarea potrivire de nume. A cântat romanţe şi muzică la modă dar colaborarea cu doi mari etnomuzicologi, Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, fratele celebrului pictor Victor Brauner, i-a şlefuit cariera de stea a muzicii populare româneşti. Se apreciază că repertoriul său ajunsese să numere 400 de piese populare româneşti originale. Folclorul începe să fie apreciat în societatea românească, de creatori şi intelectuali iar cecetătorii se apleacă cu mare interes asupra acestei bogăţii naţionale.

Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele triste, tărăgănate, de alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântecel de leagăn, cântece de nuntă”, mărturisea artista în 1960, într-un interviu acordat radioului naţional. Cântecele lansate de ea atunci au intrat în patrimoniul naţional şi nu puţini sunt străinii care îi dedică spectacole şi programe. Avea o voce gravă, cu un timbru aparte.

În 1939, Maria Tănase semnează triumful participării la Expoziţia Universală de la New York, cu celebra orchestră dirijată de Grigoraş Dinicu şi naistul Fănică Luca. Atunci, la evenimentul mondial de la New York, România era reprezentată şi de compozitorul George Enecu, de legendarul sculptor Constantin Brâncuşi şi de sociologul Dimitrie Gusti. A avut o viaţă agitată, i se atribuie numeroase relaţii cu oameni celebri şi colaborări cu enigmatice servicii secrete, ce înfloreau în anii 40, când Maria Tănase era la apogeul carierei sale. A fost apreciată pentru vocea şi frumuseţea ei şi a fost o vedetă indrăgită de toţi românii.

Înainte de război, legionarii extremişti de dreapta i-au distrus înregistrările, reproşându-i colaborarea cu muzicologi de origine evreiască, mai ales cu excepţionalul Harry Brauner.

După instalarea comunismului în România, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, s-a dedicat folclorului, făcând turnee şi multe înregistrări radiofonice.

Dispariţia ei a survenit în urma unui cancer la plămâni descoperit târziu, fumatul intens fiind acuzat de acest deznodământ grăbit. Peste 3 luni urma să împlinească 50 de ani. Ca testament i-a cerut soţului său: “Culege-mi visele pe care le-am croit lîngă tine şi împarte-le oamenilor. Au fost curate şi rare”.

În următorii 50 de ani, viaţa Mariei Tănase a devenit o adevărată legendă. Se descoperă sau doar se crede că se descoperă tot felul de întâmplări şi vorbe despre viaţa ei dar, dintre toate, rămân înregistrările, cântecele sale, în minunata sa interpretare. Iar iubitorii artei sale nu s-au redus ci, dimpotrivă, sunt tot mai mulţi, sunt peste tot în lume.