Manchester United
Desigur, nu vom vorbi despre celebra echipă de fotbal Manchester United, chiar dacă tocmai a câştigat Europa League.
Marius Tiţa, 28.05.2017, 09:00
Desigur,
nu vom vorbi despre celebra echipă de fotbal Manchester United, chiar
dacă tocmai a câştigat Europa League. Deşi, să recunoaştem, o fantastică
întâmplare face ca echipa cu acest nume să câştige singurul trofeu european ce
îi lipsea din palmares la mai puţin de 2 zile de la atacul terorist care a
omorât 22 de oameni la un concert, în oraşul Manchester. Paul Pogba este
fotbalistul francez cu părinţi din Guineea, care a marcat primul gol al
partidei câştigătoare. Este cel mai scump jucător din lume iar cu 10 zile
înaintea atacului terorist, tatăl său pierdea lupta cu boala. La Stockholm,
după victorie, Pogba a spus că au câştigat pentru cei care au murit în laşul
atentat. Manchester United a devenit o deviză care a depăşit sfera fotbalului. Acum,
Manchester United înseamnă înteaga omenire care condamnă terorismul şi
desemnează starea de spirit al unei comunităţi omeneşti unită în faţa crimei.
Despre
incredibila unitate manifestată de oameni a vorbit şi regina Regatului Unit, la
capătâiul tinerilor răniţi în atentat. Despre unitate au vorbit liderii marilor
naţiuni şi oamenii de peste tot, la Manchester, în Marea Britanie, în Europa,
oriunde în lume şi pe stadionul unde Mancheste United a câştigat cupa cluburilor
europene. Crimele teroriste care au îndoliat aproape toate ţările Europei, în
ultimul timp, au adus teamă, îndoieli şi dezamăgiri dar şi unitate. La
Manchester, ca la Paris, Bruxelles, Nisa, Berlin, Londra şi Stockholm, au ieşit
în faţă gesturile umane şi micile fapte de abnegaţie sau chiar de eroism care
demonstrează că suntem încă o societate capabilă de solidaritate şi compasiune.
Spaţiul colectiv este stăpânit, acum, de exemple de abnegaţie, de implicare, de
participare. Totul în slujba unei comunităţi din care fac parte şi cei care i-au
lovit şi i-au ucis pe semenii lor. Nu cu mult timp în urmă, sinistra
organizaţie auto-intitulată Statul islamic lansa manifestul dement al crimei cu
orice preţ, în lumea Vestului care pentru mulţi a fost adăpost, salvare sau
tărâm al speranţei. Cei care au acţionat în aceste 7 oraşe însângerate sunt
membrii ai comunităţii, care au primit tot ce au vrut sau au avut nevoie din
partea celor pe care, mai târziu, i-au ucis, în numele unei idei care până nu
demult le era străină.
Fără îndoială, terorismul cu ce ai la îndemână vrea să
distrugă, în primul rând, solidaritatea societăţilor dezvoltate, să arunce în
aer încrederea şi înţelegerea. Din acel moment al discordiei, munca
teroriştilor ar fi continuată de membrii societăţii, de vecini, de oamenii
cetăţii. De cele mai multe ori, solidaritatea nu este rodul unui calcul sec ci
este o reacţie firească, omenească. Această realitate nu poate fi manipulată şi
iese mereu la iveală, în momente dramatice sau de-a dreptul tragice. Marea
Britanie se confruntă de aproape un secol cu terorismul iar izbucnirile
violente s-au produs, la dimesniuni incredibile, de mai multe ori. Există şi va
exista tendinţa de a căuta vinovaţi, de a aduce răzbunare. Pe acest fundal,
nici autoritatea statală nu oferă satisfacţia unei securităţi impecabile şi de
aceea se naşte fenomenul de neîncredere faţă de stat şi autoritate. În ceea ce
depinde de oameni, însă, dincolo de interese politice, economice sau
religioase, avem gestul de la Manchester al musulmanului şi al evreicii care au
plâns împreună la acest zid din flori al plângerii pe care oamenii îl ridică
mereu acolo unde semenii lor sunt ucişi de terorişti. O nouă imagine
emblematică aduce în atenţie valori sociale perene care se regăsesc în
momentele de cumpănă. Întotdeauna adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu,
indiferent de credinţă, vor avea respectul societăţii, cum şi senectutea este
onorată de oameni. Pentru că în jurul acestor valori se unesc oameni, ca la
Manchester, şi niciodată terorismul nu va învinge.