Lumea după Charlie Hebdo
Asasinarea unei întregi redacţii, în mijlocul Oraşului Lumină, leagăn al democraţiei moderne, face parte, de fapt, dintr-un război mai amplu, laş şi criminal, lansat împotriva democraţiei şi civilizaţiei.
Marius Tiţa, 09.01.2016, 15:34
S-ar putea crede că ne referim la modul cum revista satirică Charlie Hebdo interpretează lumea contemporană, cu problemele ei mai vechi sau foarte noi. Dar, desigur, noi ne gândim la ce s-a întâmplat cu lumea noastră după ce, acum un an, cei care făceau această publicaţie satirică, au fost masacraţi în redacţia lor. Acolo, ca în orice redacţie, au râs, au suferit, s-au contrazis, au sărit în sus de bucurie când le-a venit o idee genială, au stat ca lipiţi la birou până au terminat tot ce trebuia ca publicaţia să ajungă la tipar şi în chioşcuri la timp, timpul primilor zori, când ziariştii se duc şi ei la culcare.
Abominabila crimă a generat fantasticul fenomen “Je suis Charlie”. Indiferent de poziţia faţă de conţinutul şi opiniile publicaţiei, cei care s-au identificat cu acest mesaj consideră că libertatea de expresie este un drept inalienabil, esenţial pentru funcţionarea democratică a societăţii umane. Iar jurnaliştii nu trebuie să se teamă pentru viaţa lor, în timp ce îşi fac meseria. De aceea, masacrul din redacţia Charlie Hebdo de acum un an a fost pe atât de incredibil cât şi neaşteptat. 2015 a fost un nou an cu mulţi jurnalişti morţi la datorie, în zone de conflict mai ales. Asasinarea unei întregi redacţii, în mijlocul Oraşului Lumină, leagăn al democraţiei moderne, face parte, de fapt, dintr-un război mai amplu, laş şi criminal, lansat împotriva democraţiei şi civilizaţiei.
Cu o atitudine hipercritică faţă de religii şi clerul lor, Charlie Hebdo a căzut pradă celor care omoară în numele acestora, al religiei şi a celor ce se autoproclamă drept deţinători ai dreptei credinţe. Acum un an, ceea ce noi am crezut că este doar o crimă dementă a fost, de fapt, deschiderea unui nou front al acestui război murdar şi mondial. În tot acest an am primit cele mai negre veşti din diferite locuri din lume unde grupuri extremiste se înscriu cu câte o crimă în organizaţia auto-intitulată Statul Islamic, cu uşurinţa cu care te înscrii pe o reţea de socializare.
Globalizarea permite teroriştilor să lucreze cu o incredibilă eficienţă pe mijloacele moderne de comunicare dar, paradoxal, răspunsul internaţional nu este nici pe departe la fel de eficient. Şi asta deşi în luptă sunt aruncate cele mai mari puteri militare ale omenirii, forţe fantastice care nu reuşesc nici măcar scoaterea din reţeaua internet a extremismului cu pretenţii de stat. Evenimentul terifiant al anului trecut s-a petrecut tot la Paris şi anunţă că numai criminalii au învăţat din atacul de la Charlie Hebdo. La 13 noiembrie, 10 luni după acel atac, oamenii au fost mitraliaţi în inima Parisului, într-o sală de spectacole sau chiar la terasele ce dau contur peisajului parizian.
Cu sarcasm, putem observa că au fost implicate numai resurse locale. Acţiunile au fost executate de cetăţeni francezi, este drept, cu stadii de pregătire în zonele fierbinţi ale terorismului care a declarat război Franţei şi Occidentului, cu arme de asalt intrate fără probleme pe teritoriul Franţei, cu strigăte de luptă în limba franceză şi cu victime din rândul propriilor concetăţeni, indiferent de religie. Lumea după atacul de la Charlie Hebdo se confruntă şi cu problema refugiaţilor care iau cu asalt Europa, o serioasă dilemă provenită din straniile manifestări ale ciocnirii civilizaţiilor şi religiilor, pe fondul unei confruntări intense cu mediul virtual omnipenetrant.
Pe de altă parte, împlinirea unui an de la atacul de la redacţia Charlie Hebdo a fost marcată de omagiul victimelor şi al forţelor de securitate din Franţa dar şi de o tentativă de atac terorist sub flamura înnegurată şi sângeroasă a fundamentalismului pe cont propriu. Altfel spus, lumea după Charlie Hebdo continuă să se mişte într-un mod greu de înţeles.
