Limba cântecului de leagăn
Este o mare discuţie privind limba oficială a Republicii Moldova. Există, de fapt, doar două posibilităţi, este fie română, fie moldovenească.
Marius Tiţa, 15.12.2013, 07:30
Este o mare discuţie privind limba oficială a Republicii Moldova. Există, de fapt, doar două posibilităţi, este fie română, fie moldovenească. Opţiunea pentru una dintre aceste variante înseamnă multă istorie şi politică. Istoria este, în primul rând, al pământurilor din actuala Republică Moldova. Istoria medievală le găseşte în trupul şi firea principatului Moldovei, unul dintre cele trei principate care au format România modernă. Aşezate la întîlnirea unor mari imperii cu tendinţe de expansiune – Rusia ţaristă, Turcia otomană şi Ungaria, ulterior Austro-Ungaria – cele trei principate, Moldova, Muntenia şi Transilvania au fost supuse la tot felul de presiuni şi decupaje teritoriale.
Astfel, în 1812, când ajung iar să împartă lumea, după un război, Imperiul otoman cedează pur şi simplu Rusiei un teritoriu care nici nu îi aparţinea. Este vorba de Basarabia, provincia moldovenească dintre Prut şi Nistru, locuită dintotdeauna de românii moldoveni care au participat la istoria glorioasă a principatului. Aflată sub ocupaţie rusească, Basarabia nu participă la unirea din 1859 a Moldovei cu Muntenia, un prim pas în unirea românilor într-un singur stat. Basarabia, care şi-a păstrat acest nume şi sub ruşi, s-a unit cu România în 1918, după o scurtă perioadă de independenţă, sub numele de Moldova.
Rusia, transformată în Imperiu sovietic, nu s-a împăcat cu alegerea basarabenilor de a trăi în statul mare al românilor şi, undeva, dincolo de Nistru, în ceea ce au numit Republica Sovietică Socialistică Autonomă Moldovenească, au pregătit recuperarea cu orice preţ a pământurilor dintre Prut şi Nistru. Printre mecanisme se afla şi crearea unei limbi moldoveneşti, cu grafie chirilică, cu multe arhaisme şi cu neologisme făurite după calapodul străin al limbii ruse. Deoarce alfabetul chirilic nu este potrivit unei limbi latine precum româna, fie ea şi schilodită de sovietici, au fost inventate litere şi penibile formule de scriere. Momentul favorabil pentru Moscova a apărut în 1940 când Stalin, bazându-se pe înţelegerea sa cu Germania lui Hitler, a dat un ultimatum României în umra căruia, în numai 2 zile, a ocupat Basarabia, pământurile româneşti dintre Prut şi Nistru. În cohorta de nenorociri aduse de valul sovietic s-a aflat şi limba moldovenească, o ciudăţenie alcătuită de savanţii politruci sovietici, pentru a-i îndepărta cât mai mult pe românii basarabeni, moldoveni, de fiinţa naţională. Limba moldovenească, bazată pe grafia chirilică, a fost impusă cu forţa, într-un uriaş proces de deznaţionalizare.
După 60 de ani, la prăbuşirea Uniunii Sovietice, locuitorii a ceea ce se numea atunci Republica Sovietică Socialistă Moldova au cerut, în primul rând, limbă română şi grafie latină. Tricolorul românesc a devenit drapelul Moldovei independente iar stema noului stat este o interpretare a stemei României interbelice, la fel ca stema României de azi.
În perioada 1989-1991, când românii moldoveni luptau pentru drepturile lor de acasă, în Basarabia, nu exista nicio şovăială în a identifica limba pe care o vorbesc. Era limba română a marilor scriitori. Atât de apreciaţi în Republica Moldova. Ulterior, resurecţia şi impunerea politicienilor comunişti a readus în actualitate limba moldovenescă din vremea sovieticilor. Disputa a încercat şi o serie de haine ştiinţifice dar se vedea clar cusătura ideologică şi politică. Adevăraţi specialişti nu au nicio îndoială, nu există o limbă moldovenească iar cetăţenii Republicii Moldova vorbesc limba română. A fost nevoie de o decizie a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova care a repus în drepturi Declaraţia de independenţă din 1991, de fapt, a fost o măsură supremă de a spune juridic ceea ce ştia toată lumea. Dincolo de toate aceste discuţii rămâne ca un episod de-a dreptul eroic în istoria românilor lupta basarabenilor din Moldova încă sovietică, în perioada 1987-1991, pentru dreptul la limba română, la alfabet latin, la scriere şi visare în limba română.
La o discuţie interminabilă despre denumirea limbii vorbite în Republica Moldova, în care se vehiculau definiţii ale limbii, poporului şi naţiunii, un tânăr din Republica Moldova a aşternut tăcerea în momentul că el recunoaşte limba în care i s-au cântat cântecele de leagăn iar acestea sunt aceleaşi, oriunde în România, şi în Ardeal, şi în Oltenia, Moldova sau Basarabia.
