Jaf şi naţiune în secolul XXI
Jaful a însoțit războaiele, în timp ce noțiunea de a împărți nu prea apare în istorie. Oamenii au luat, unii de la alții, prin forță, adică jaf, sau prin viclenie, adică furt, mai întâi mâncare.
Marius Tiţa, 03.02.2025, 08:55
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au jefuit. Au jefuit, au furat, au ucis, au distrus. Mereu au vrut ce este al altuia, și nu neapărat din necessitate. Jaful a însoțit războaiele, în timp ce noțiunea de a împărți nu prea apare în istorie. Oamenii au luat, unii de la alții, prin forță, adică jaf, sau prin viclenie, adică furt, mai întâi mâncare. Apoi ape și pământuri. Pe măsură ce societatea a progresat, oamenii au început să ia viața semenilor lor. Dacă la început furau pentru a supraviețui, mai târziu au făcut o plăcere din a omorâ și a distruge, inutil, josnic, patologic. Între timp, evoluția societății umane a adus mai multe lucruri bune pentru bunăstarea oamenilor dar și mijloace care omoară mai mulți oameni, distruge mai mult, fură mai mult.
Bombele aruncate din avioane și, mai târziu, forța atomică fac ca oamenii să fie uciși de la mare distanță, fără să apuci să îi privești în ochi și fără să poți să îi jefuiești. De exemplu, nici acum nu se știe prea bine de ce șeful suprem de la Moscova îi bombardează, de aproape trei ani pe ucraineni, de ce îi omoară în casele lor, de ce le distruge gările, școlile, viețile. Nu are ce să le ia, decât viața. Iar viața nu le-a fost dată de vreun bolșevic uitat în post ci de divinitate și de părinți. Multe civilizații avansate au în portofoliu războiul, genocidul, jaful, raptul teritorial. Paradoxal, aceste impulsuri specifice omului primitiv dar preluate în comportamentul statelor apar tot mai mult în dezbaterile importante ale omenirii.
Modelul rusesc care cere ca orice pământ călcat vreodată de armata ce a rămas roșie să intre în granițele oficiale a fost preluat și în alte state ce punctau în materie de democrație sau, fără rușine și rațiune, în declarațiile unor lideri cu vederi atât de la extreme că dau târcoale de câteva ori spectrului politic. Mai rău ca într-un joc electronic eșuat, piratat cu greșeli, oamenii se bagă în seamă cu opinii extremiste, pe care legea încă le condamnă. Legalitatea internațională, greu stabilită și aplicată, este oripilată de ușurința generalizată cu care este încălcată. Totul pare a fi de vânzare sau de furat. Ca în scenele de gangsterism, se agită armele la vedere, diplomația și rațiunea sunt exilate. Globalizarea comunicării a făcut să dispară nu numai distanțele și timpul ci și limitele impuse de istorie și justiție.
Putem vorbi mai ușor, dar putem și să ne certăm mai intens. În loc să înțelegem mai bine ce se întâmplă pe planeta noastră, neglijăm zgomotos lecțiile istoriei și o repetăm cu nesațul aruncării sinucigașe în hăurile întunecate ale vieții societății umane. Știm prea bine ce se întâmplă când ceri, în gura mare, pământuri și ape, când îți propui să devii stăpân pe alți oameni și țări. ”Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”, spune domnitorul român Mircea, din secolul al XIV-lea, unui puternic invadator, și versuri scrise de marele Eminescu exprimă clar și cu smerenie ce fac oamenii normali, pe care nu îi apasă ambițiile autodistructive.
Mult timp am crezut că anul 2000 va aduce o societate descrisă pe atunci doar de literatura SF. Suntem deja la sfârșitul primului sfert din acest secol nou și, dincolo de dezvoltarea tehnologică uluitoare, societatea omenească pare să fi rămas la nivelul reacției de gloată și a impulsurilor invadatoare. Valorile și principiile luminoase sunt date de-o parte și, în câțiva ani, sunt uitate. De la aspirație ajung la dezinteres. Frazele violente, urlate ultimativ, sunt reținute mai ușor, provoacă mobilizare de ambele părți. Unii să omoare și să fure, alții să-și apere supraviețuirea. Democrația a ajuns în faza de digestie somnoroasă. Bunăstarea scoate vigilența din priză și ne învață că oamenii sunt dispuși să muncească, nu să fure, pentru a trăi. Furtul nu mai este de mult un act disperat, a devenit un scop de îmbogățire.
Acum ceva mai bine de o săptămână, au fost furate, dintr-un muzeu din Olanda, mai multe obiecte de aur din tezaurul istoric al României, expuse temporar într-un act normal de cooperare culturală. Un grup de persoane a dinamitat zidul și a furat un mitic coif de aur, de vreo două milenii și jumătate, și trei brățări de aur, aparținând civilizației antice a dacilor. Totul adună cam un kilogram de aur, dar importanța acestor obiecte pentru un popor de 20 de milioane de oameni este incomensurabilă. Hoții din Olanda nu vor putea vinde obiectele jafului cu prețul de evaluare și asigurare, care și el este destul de mic. Nu au câștigat nimic dar au distrus mult de tot, au distrus încrederea unui popor care a luptat din greu cu comunismul, că viitorul poate fi drept, corect, cinstit și frumos. Asta se întâmplă în secolul XXI când ies din tenebre rațiunile primitive ale ființei umane
