Geopolitica grânelor

Zilele de la declanșarea războiului împotriva Ucrainei au trecut de cinci sute, aproape un an și jumătate.

Marius Tiţa, 23.07.2023, 11:43

Zilele de la
declanșarea războiului împotriva Ucrainei au trecut de cinci sute, aproape un
an și jumătate. Am văzut în toate aceste zile evoluții militare, politice,
sociale și economice de neînchipuit pentru Europa postbelică, pentru Europa
secolului XXI. Toate formulele și ecuațiile relațiilor internaționale, teoriile
păcii și legislația internațională care reglementează relațiile dintre state au
fost date deoparte, anulate, aruncate la gunoi. Nimic din ce se stabilise între
state, mai ales după Al Doilea Război Mondial, nu mai conta, nu mai funcționa.
Astfel, atacul Rusiei împotriva Ucrainei a luat imaginea unei agresiuni naziste
din anii 30-40: neanunțat, dar știut de toată lumea, nejustificat, dar cu
motive și țeluri stranii, ce puteau fi negociate, cu emfază militaristă, de
țară îmbătată de propria putere. Din păcate, tot din acele vremuri știm ce
înseamnă un astfel de război, un măcel militar de acest tip, mai ales că intră
în scenă arme tot mai moderne și eficiente, sau că amenințarea nucleară este prezentă
din primele clipe. Războiul din Ucraina se desfășoară la mai bine de două
decenii de la debutul secolului XXI și nimic din ce caracterizează aceste
vremuri nu absentează din imagine. Și nu este vorba doar de o barbarie
militară, de tip clasic, ce poate fi văzută în direct oriunde în lume, ci de
tot felul de efecte și fenomene.

Problema exportului de grâne ucrainene este
una dintre ele și a revenit dur în atenție în aceste zile. Ucraina are o uriașă
suprafață agricolă care produce grâne cât să îi dea un loc de vârf în topul
mondial. Din mai multe motive, grânele ucrainene plecau spre țări în curs de
dezvoltare, din Africa dar și din Asia, unde erau esențiale în asigurarea
alimentației. Ele plecau cu vaporul din porturile Ucrainei la Marea Neagră.
Treceau prin strâmtorile controlate de Turcia în Marea Mediterană, și la scurt
timp ajungeau în nordul Africii sau mergeau mai departe, pe alte mări și
oceane. Ecuația geopolitică a Mării Negre este foarte complicată, așa este de
mai multe secole și multe războaie s-au născut aici. În prezent, ieșire la
Marea Neagră au, pe lângă Ucraina și Rusia, România și Bulgaria, două state din
NATO și Uniunea Europeană, și Turcia, un stat membru NATO, cu bune legături cu
liderul rus. Mai este și Georgia, cu o parte considerabilă de litoral pontic.
Fostă republică sovietică, Georgia face eforturi de a se apropia și chiar a
adera la Uniunea Europeană și la NATO, ceea ce îi atrage neplăceri crescute de
la vecinul rus, pe lângă războiul din 2008.

În Marea Neagră, Rusia a jucat mereu
cartea unei dominații militare acute. Înainte de războiul declanșat în 2022,
Rusia a luat Ucrainei peninsula Crimeea, cu un uriaș rol strategic în Marea
Neagră. Anul trecut, armata rusă a încercat să ia Ucrainei întreaga parte de
sud, cea de ieșire la Marea Neagră, cu porturile de unde plecau grânele
ucrainene în întreaga lume. Astfel că, împotriva oricărei convenții, înțelegere
și tratat internațional, Rusia a declarat că va ataca orice navă ucraineană.
Cele ce transportă grâne de export par a fi pe lista priorităților Rusiei în
politica sa din Marea Neagră. De la 18 iulie, Rusia a anunțat că retrage
garanțiile de navigație în siguranță în Marea Neagră și închide coridorul
maritim umanitar. Acest anunț a venit la încheierea perioadei acordului mediat de
Turcia, cu exact un an în urmă. La nivel internațional, agresiunea Rusiei
împotriva Ucrainei a dus la creșterea prețului grânelor, dar acțiunea Uniunii
Europene și coridorul negociat le-au restabilit.

Anunțul Rusiei că va lovi
orice navă care se îndreaptă spre porturile ucrainene a dus iar la creșterea
prețurilor la grâu și porumb, pe bursele de profil. În acest context, poziția
României, ca țară NATO și membră a Uniunii Europene în exportul grânelor
ucrainene devină vitală. Practic, transferul grânelor pe cale rutieră, prin
România, apoi prin portul Constanța nu a încetat niciodată, deși acordul din
ultimul an a permis desfășurarea acestuia pe scară largă, direct din porturile
legitime ale Ucrainei. Acum, amenințarea rusă transformă Marea Neagră într-o zonă
cu un uriaș potențial exploziv, un pericol pentru echilibrul fragil al relației
NATO-Rusia. Astfel, exportul unui produs agricol esențial pentru hrana a
milioane de oameni devine pretextul unui joc geopolitic inflamant, parte a unui
război absurd.