Exodul armenilor

Siruri lungi de civili armeni se târăsc, urmate de oameni înarmați. Deși s-ar putea crede că este vorba de fotografii făcute chiar acum, după haine înțelegem că sunt mult mai vechi.

Marius Tiţa, 01.10.2023, 11:00

Siruri lungi de civili armeni se târăsc,
urmate de oameni înarmați. Deși s-ar putea crede că este vorba de fotografii
făcute chiar acum, după haine înțelegem că sunt mult mai vechi. Sunt de acum
mai bine de un secol, în Imperiul otoman, când mii, zeci de mii, sute de mii,
mii de mii de armeni au fost alungați din locurile unde își duceau traiul, au
fost omorâți, maltratați, torturați de oameni sau de lipsuri, violați și
abuzați de autoritățile Imperiului otoman care își trăia ultimele clipe.
Masacrarea și persecutarea armenilor de către otomani, inclusiv a celor din
Istanbul, s-a intensificat pe măsură ce Imperiul decădea. În timpul Primului
Război Mondial a atins apogeul, fiind uciși mai bine de un milion de armeni. Străinii,
mai ales creștinii, erau făcuți responsabili de pierderile Imperiului și
deveneau țapi ispășitori. Situația s-a agravat când Turcia a intrat în război
de partea Puterilor Centrale și a atacat Rusia. Otomanii au trecut la
deportarea masivă a armenilor și a altor vechi populații creștine, în condiții
de exterminare. Există o mare cantitate de imagini și mărturii pentru că
faptele se petrec la începutul secolului XX.

După Primul Război Mondial ,situația
geopolitică devine extrem de complexă. Turcia trecea de la un stat învechit, la
o republică naționalistă În nordul părții asiatice a Turciei presiunea rusă,
ulterior sovietică, era teribilă. În 1920, Armenia independentă pentru scurt
timp, a intrat în componența Uniunii Sovietice. Spre sfârșitul Uniunii
Sovietice, survenit în 1991, conflictul armeano-azer asupra enclavei Nagorno-Karabah
nu au mai putut fi ținute în frâu. Regiunea în dispută a fost creată în 1923,
deci acum un secol, ca o regiune autonomă cu o populație armeană în proporție
uriașă, dar în cadrul Azerbaidjanului sovietic. Era stilul stalinist de
învrăjbire între popoare. Chiar în timpul regimului autoritar sovietic din anii
70, armenii au cerut alipirea enclavei Nagorno-Karabah, unde erau majoritari,
la statul armean. Conflictul armat din enclavă a fost reluat după împărțirea și
dispariția Uniunii Sovietice, în 1991. Ultima dată, reizbucnirea luptelor a
avut loc în 2020, anul pandemiei. Rusia a apărut în ecuație și a impus o pace
nu prea clară, dar care a dus, totuși, la încetarea luptelor. Coridorul
minuscul care lega regiunea în dispută de Armenia, vital pentru existența a mai
bine de o sută de mii de armeni din Nagorno-Karabah, a trecut sub controlul
armatei ruse, garant al acordului de pace din 2020. Asta nu a împiedicat
Azerbaidjanul ca, treptat, să ocupe culoarul ce lega Armenia de
Nagorno-Karabah, instalând o blocadă clară.

Cu câteva zile în urmă a fost
lansată o ofensivă fulgerătoare împotriva
regiunii sufocate de blocada azeră, cu bombardamente masive, și a fost
preluat controlul total al regiunii. Armenii din Nagorno-Karabah au plecat din
nou în refugiu, din nou zeci de mii de armeni și-au părăsit casele pentru a apuca
pe drumul bejeniei, alungați de război și arme. În mare parte, această acțiune
care schimbă structura etnică într-o regiune extrem de inflamabilă a trecut
prea puțin băgată în seamă de opinia publică internațională. Părțile implicate
își publică poziția față de situația actuală, dar, până la urmă, asistăm la o
acțiune de mutare în masă a unei populații, în urma unei acțiuni armate, cu
bombardamente, care schimbă autoritatea locală. După un secol, vorbim iar în
termeni de război și refugiați, de etnie și religie. Interesele politice și de
stat se adună în amestecuri explozive pentru oameni și viețile lor. În 2020,
Rusia făcea pacea în Caucaz, dar în 2022 a invadat Ucraina și a trecut de
partea celor care fac război. Dacă a fost vreodată imparțială, Rusia a înclinat
balanța, după declanșarea războiului din Ucraina, în favoarea azerilor și a
aliaților lor. Singurul succes al Rusiei a fost că, asumându-și sarcina
păstrării păcii între azeri și armeni, a scos din calcul implicarea ONU, cu
sarcini clare în domeniul menținerii păcii, sau chiar a Uniunii Europene. În
rest, război și bombardamente, enclave șterse și refugiați, ceea ce nu credeam
să mai vedem în secolul XXI.