Doi ani de război
În urmă cu doi ani priveam cu uimire scene de film despre care știam că, de fapt, sunt reale. Armata rusă invadase un stat independent vecin, deloc mic, fără să motive cumva, în termeni încadrabili în dreptul internațional
Marius Tiţa, 25.02.2024, 11:44
În urmă cu doi ani priveam cu uimire scene de film despre care știam că, de fapt, sunt reale. Armata rusă invadase un stat independent vecin, deloc mic, fără motive cumva, în termeni încadrabili în dreptul internațional. Aviația bombarda oriunde prin Ucraina iar tancurile rusești urcate pe platforme avansau vitejește pe autostrăzile ucrainene, amestecându-se cu localnicii care mergeau la serviciu. La marginea capitalei, Kiev, rușii au apărut destul de repede. La fel în zona interzisă a Cernobîlului, locul unui teribil accident nuclear produs în 1986.
Trupele rusești veneau și prin Belarusul vecin, stat care, altfel, se declară neutru în acest război. Moscova insistă din primele momente ale invaziei că nu este un război, ci o operațiune militară specială. Nici declarație de război nu a fost, doar acțiuni de propagandă, mai lipsite de logică decât o reclamă la medicamente ce se vând numai online.
În Rusia, Putin victorios, în haine scumpe occidentale, vitupera pe stadioane împotriva Occidentului decadent. În Ucraina, rachetele se înfigeau în blocuri pașnice de locuințe, în școli și teatre, iar soldații ruși mitraliau oamenii pe biciclete de prin sate.
Deși Moscova aduna de luni bune soldați la frontiera cu Ucraina, spre disperarea americanilor care au înțeles repede ce se pregătește, surpriza a fost mare, șocantă. Nimeni nu știa de ce a fost pornit războiul și când se va termina, când vom ști că scopul a fost atins sau cum vom ști cine a învins.
Tot analiștii pricepuți, care au spus că Putin va invada Ucraina împotriva oricărei logici și normalități, au garantat că va fi un război de lungă durată. Au trecut doi ani, războiul din Ucraina îngheață tot mai mult pentru a se alătura celorlalte conflicte din spațiul fost sovietic pe care Moscova și le agață la gât ca adevărate medalii. Se discută, în aceste zile, de posibilitatea ca Transnistria să ceară alipirea la Rusia. Nume de conflict înghețat, Transnistria reprezintă, de fapt, partea estică a Republicii Moldova, ce se desfășoară de-a lungul Nistrului.
Favorizată economic în deceniile sovietice, Transnistria a respins de la început aspirațiile cetățenilor Republicii Moldova, majoritatea vorbitori de limba română. În 1991, anul proclamării independenței Republicii Moldova, ca și a Rusiei și Ucrainei, rusofonii din Transnistria au pornit un război de secesiune împotriva autorităților centrale de la Chișinău. Au fost sprijiniți de Armata Roșie, încă staționată pe acolo, și de Rusia. Pacea stabilită atunci, de fapt o încetare a focului, a reprezentat „înghețarea” conflictului.
Situația durează de mai bine de trei decenii, generațiile momentului nu știu și nu înțeleg nimic din ce a fost înainte, pentru ei contează situația de fapt. Rusia este mai mult ca oricând blocată în timp de aceea trecerea acestuia nu contează. După cum nu contează spațiul și resursele, le au pe amândouă din plin. Multe s-au întâmplat, totuși, în acești doi ani de război sângeros și teribil de distrugător. Singurul produs non-Putin al gloriei rusești, grupul paramilitar cu nume de compozitor german, a dispărut subit, dureros și definitiv, precum prăbușirea unui avion, și a fost declarat persona non grata pe tărâmul istoriei și al amintirilor. Iar recent, atotputernicul de la Moscova a trebuit să-și asasineze cel mai mare opozant al său, pe care oricum îl ținea în închisoare.
În Ucraina, distrugerile și crimele de război împotriva civililor continuă. Pe front, luptele devin o adevărată demență iar dronele sunt noua cavalerie. Pe internet, propaganda rusească are succes deși nivelul de inteligență este de-a dreptul insultător la adresa cetățeanului mondial de secol XXI. Statele dezvoltate și democratice, unde drepturile omului sunt respectate și afirmate, au probleme economice și sociale, tactica rusească a erodării în timp dând rezultate politice. În schimb, statele nedemocratice sau care mimează democrația, având resurse și populații numeroase, croiesc planuri belicos-expansioniste. Victimele războiului din Ucraina sunt oamenii morți, indiferent de tabără, și dreptul conviețuirii internaționale.