Din nou despre războiul dronelor

Este știut că războaiele accelerează descoperirea de noi tehnici și materiale, accelerează cercetarea și descoperirile.

Marius Tiţa, 28.01.2024, 11:00

Este știut că războaiele accelerează
descoperirea de noi tehnici și materiale, accelerează cercetarea și
descoperirile. Desigur, asta se poate face și în timp de pace, dar când nebunia
distrugerii te amenință mecanismele societății se intensifică și alocarea de
resurse nu se mai face într-o logică de eficiență sau democratică, se face din
disperare. La începutul războiului din Ucraina, acum aproape doi ani, la 24
februarie 2022, dronele erau încă o jucărie pentru copii sau un vis al celor
care voiau să transporte cât mai eficient produse necesare, de urgență sau bere
rece în locuri greu accesibile. Pe măsură ce prețul lor nu mai era așa mare, de
drone s-au interesat cei care vor să surprindă imagini de la mare înălțime, să
facă în ciuda sateliților atât de prețioși și complicați. Cu drona se filma la
nunți, se făceau filme de reclamă, dar se și spiona. În acel moment, obiectele
de zbor fără pilot, mai mari sau mai mici, fuseseră deja folosite în scop
militar, pentru a da lovituri surprinzătoare. Desigur, erau un fel de avioane,
mai mici, fără pilot, dar capabile să se vâre în locuri bine păzite.

Dronele
civile erau tot apanajul celor cu o telecomandă mică în mână care încercau să
evite curenți de aer sau păsări nervoase. În primele luni de apărare disperată
a ucrainenilor, un optimism de-a dreptul copilăresc a generat valul de
utilizatori de drone care descoperea utilizarea lor în scopuri de informare
militară. Ridicându-le în aer, vedeau câmpul de luptă, tirurile rușilor în
ofensivă, dar și masacrele comise de Armata încă Roșie în localitățile ucrainene,
morții zăcând pe străzi, cu bicicleta pe care circulau alături, casele
distruse, cadavrele și gropile comune. Peisajul apocaliptic era văzut bine din
cer. Apoi au pus explozibil pe aceste drone și le-au aruncat asupra tancurilor
sau tranșeelor rusești.

După faza ingenuă s-a trecut la cea profesionistă,
militară, de o mai mare eficiență mortală. Au intrat repede în luptă acele
avioane de mici dimensiuni și de o formă ciudată, dar bine dotate cu arme, care
au intrat în etosul de război. E vorba de eroicele Bayraktar, cărora li s-a
dedicat și un cântec. S-au întâmplat multe în acești doi ani de război în
Ucraina, omenirea s-a obișnuit cu agresiunea internațională iar memoria nu
funcționează decât pe termen scurt. Pentru un război local, doi ani este foarte
mult. Nimeni nu își mai amintește de începutul clasic al acestui război, cu tancuri
transportate pe șosea, cât mai adânc în teritoriul ucrainean, cu lovituri
aeriene împotriva antenelor și aerodromurilor ucrainene, cu lupta pentru Kiev,
cu jafurile și crimele comise, ca în Al Doilea Război Mondial, cu aceeași
retorică de muzeu a unui lider autoritar care vine tot din vremuri de tristă
amintire, sovietice.

Între timp, Rusia a început să folosească și ea dronele,
dar nu din producția proprie, ci importante din Iran. Această livrare intensă
de drone iraniene pentru frontul din Ucraina este o expresie a frontului
internațional ce pare a se fi creat în jurul Rusiei. Rusia pare a fi preluat
inițitiva în folosirea dronelor, inclusiv în bombardare porturilor ucrainene de
lângă Delta Dunării, la câteva sute de metri de România, unde, de altfel au și
căzut resturi din aceste aparate de zbor încărcate de explozibil. Dronele devin
tot mai eficiente, chiar dacă loviturile de artilerie se vor tot mai lungi și
precise iar Coreea de Nord oferă Rusiei trenuri nesfârșite de rachete ce vor fi
aruncate în Ucraina. Utilizarea dronelor pe scară largă, generalizată chiar, va
continua pentru că Rusia a trecut la poziții de apărare, de înghețarea
conflictului la acest nivel, trecând la o confruntare de uzură. Se bazează,
evident, pe resursele nelimitate ca și teritoriul său, și nepăsarea legendară
față de numărul militarilor săi căzuți pe front. Dacă au și drone, atunci
războiul poate dura, nu se știe cât.

Să nu uităm că în Transnistria, teritoriu
al Republicii Moldova, separatiștii rusofoni au impus cu arma o stare de fapte
care durează și acum, după mai bine de trei decenii. Modelul este cunoscut și a
fost aplicat, ca un câmp minat, peste tot în spațiul de dominație revendicat de
Rusia, care nu corespunde deloc cu granițele sale internațional recunoscute.
Este metoda pescuitului în ape tulburi, pe care nici zborul dronelor nu îl
tulbură.