Dezintegrare

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a trecut de 200 de zile și se petrec tot felul de lucruri ciudate: un gazoduct explodează sub mare, Putin împlinește 70 de ani, podul ce unea Crimeea de Rusia, care o anexase în 2014, a sărit în aer.

Marius Tiţa, 09.10.2022, 11:56

Războiul Rusiei
împotriva Ucrainei a trecut de 200 de zile și se petrec tot felul de lucruri
ciudate: un gazoduct explodează sub mare, Putin împlinește 70 de ani, podul ce
unea Crimeea de Rusia, care o anexase în 2014, a sărit în aer. Previzibile au
fost succesul Ucrainei pe câmpul de luptă deschis de ruși pe teritoriul său și
declanșarea mobilizării, fie și parțiale, în Rusia. Chiar și Premiul Nobel
pentru pace este normal să meargă la organizații neguvernamentale care luptă
împotriva regimurilor de tip dictatorial agresiv.

Într-un sens larg și
cuprinzător, toate acestea semnalează dezintegrarea sistemului care a generat
un război de agresiune, cu efecte incredibile asupra relațiilor internaționale.
Și există perspective evidente ca această dezintegrare să se ducă departe, în
sfere care să afecteze existența chiar a Rusiei, care este o federație.

Exportul
de grâne și alte alimente din Ucraina spre țări din întreaga lume, mai ales din
Africa, se ridică la cifre impresionante, dar a fost grav afectat, chiar blocat
de acțiunea Rusiei în Marea Neagră. Cele două gazoducte Nord Stream din Baltică
leagă Europa de Rusia. Activitatea se redusese masiv, dar acum vulcani
subterani de gaz din aceste conducte ies la suprafața mării și se eliberează în
atmosferă.

Cea mai mare centrală nucleară din Europa se află în Ucraina, la Zaporojie,
și de câteva luni este sub controlul armatei ruse invadatoare. Cum aceeași
armată a săpat tranșee în câmpul radioactiv de la Cernobîl, ocupat la începutul
invaziei, este de așteptat ca tratamentul sensibilelor echipamente nucleare să
nu fie unul adecvat.

În plus, amenințarea nucleară rusească este directă și
explicită. Conducerea de la Moscova, în frunte cu președintele și continuând cu
oamenii de influență, agită intens amenințarea cu arma nucleară, demonstrând o
crasă necunoaștere a impactului acesteia. De decenii armele nucleare nu au
folosit decât la un echilibru al forțelor între aceleași două forțe, Uniunea
Sovietică de atunci, și restul lumii, democratice, mai ales SUA, Canada și
țările vest-europene.

Fiind un lucrător
al KGB, serviciile secrete rusești, actualul lider rus ar trebui să știe că
formula nucleară nu prea lasă loc de salvare a vieții pe Pământ. Altfel spus,
atacul, răspunsurile și contra-răspunsurile nucleare duc la distrugere totală.
Invocarea formulei sinucigașe, ca formulă de succes în război, denotă o mare
disperare în rândurile conducerii ruse, referitor la evoluția războiului din
Ucraina. Cel mai tare se vede această disperare în decizia de lansare a
mobilizării parțiale în Rusia. Deși se vorbea de o simplă operațiune
specială, cu implicare redusă, cu voluntari și profesioniști, cu țeluri
generale și confuze, situația din teatrul de război obligă Moscova să apeleze
la oamenii obișnuiți. Ori, aceștia sunt chemați la arme doar în caz de pericol
maxim pentru Rusia, în primul rând dacă Rusia ar fi fost atacată din afara
granițelor și armata profesionistă nu ar mai fi făcut față.

Războiul
contemporan nu se duce cu mulțimi ce mânuiesc puști. A lansa o astfel de
formulă demonstrează confuzia din rândul decidenților ruși, a analizei pe care
aceștia o pot oferi. Arată și cât prețuiesc liderii viața cetățenilor lor, în
Rusia, arată și starea armatei ruse, prost echipată, nepregătită, fără
concepții și strategii. De fapt, așa a fost întregul război declanșat de
invadarea Ucrainei de către Rusia: fără motiv, fără obiective concrete, pus pe
distrugere, fără vreo apreciere pentru viață, cu morți, cât mai mulți morți și
de o parte și de alta.

Prin mobilizare, Moscova aduce războiul în mijlocul
societății ruse, îl face o realitate a statului și pune moartea la masă cu
orice cetățean din Rusia. Reacția populară la această măsură este departe de
imaginile prezentate de propaganda rusă. Dincolo de tinerii, mai degrabă
minori, care îl aclamă pe președinte, avem mame care nu își vor copii omorâți
în Ucraina și spun clar că Rusia nu a fost atacată de nimeni. Și mai sunt
cozile uriașe la ieșirea din Rusia, mai ales a tinerilor ce riscă să fie
chemați să moară pentru țară într-o vreme când pentru așa ceva se
trăiește.