Despre ziua naţională a României

Ziua naţională a României, 1 Decembrie, înseamnă ziua din anul 1918 când reprezentanţilor românii din Transilvania s-au adunau în număr mare, la Alba Iulia, pentru a-şi decide viitorul. Iar viitorul hotărât atunci a fost cel al Unirii cu Regatul României.

Marius Tiţa, 29.11.2015, 02:11

Ziua naţională a României, 1 Decembrie, înseamnă ziua
din anul 1918 când reprezentanţilor românii din Transilvania s-au adunau în
număr mare, la Alba Iulia, pentru a-şi decide viitorul. Iar viitorul hotărât
atunci a fost cel al Unirii cu Regatul României. Se încheia, astfel, pe fondul
prăbuşirii imperiilor din jurul României, visul Unirii românilor într-un singur
stat. Totul se petrecea la sfârşitul primului război mondial, un masacru
necruţător, ce adusese multe suferinţe şi distrugeri.

Nebunia începuse în 1914,
cu un val de declaraţii de război ce au urmat asasinării, la Sarajevo, a
moştenitorului tronului de la Viena, al Imperiului austro-ungar. După ce
declanşaseră întreaga nebunie, în 1914, imperiile aveau să fie victimele marii
conflagraţii. Dispăreau şi Imperiul ţarist şi cel austro-ungar. În locul lor,
în Europa se ridica o lume nouă, cu state în care naţiunile îşi propuneau o
evoluţie democratică. Ieşirea Rusiei din război, după Revoluţia care îl
înlăturase pe ţar, lăsase România într-o situaţie complicată, de care au
profitat inamicii săi reuniţi în cadrul a ceea ce numim Puterile Centrale.

În
1918, însă, raportul de forţe se schimbă şi este anunţat finalul războiului, cu
înfrângerea alianţei reunite în jurul Germaniei şi a Austro-Ungariei. La sfârşitul
anului 1917, în mijlocul haosului ce cuprinsese fostul Imperiu ţarist,
Basarabia şi-a proclamat independenţa sub numele de Republică Democratică
Moldovenească. În martie următor, Sfatul
Ţării de la Chişinău a votat unirea cu Regatul României.

Mai puţin cunoscută
este unirea cu România a Bucovinei, legendara provincie din nordul Moldovei
care ajunsese în stăpânirea Austro-Ungariei în urma unor înţelegeri cu Imperiul
Otoman, în 1775. În aceeaşi manieră a negocierilor pe spatele altora, turcii
aveau să dea Basarabia ruşilor, în 1812.

La sfârşitul primului război mondial,
dispariţia imperiului bicefal permite naţiunilor ce se aflau pe cuprinsul său
să îşi decidă singure soarta. La 15 noiembrie 1918, românii din Bucovina aleg
unirea cu România. Două săptămâni mai târziu, la 1 decembrie, şi românii din
întreaga Transilvanie votează unirea cu România. Este, de fapt, una dintre
trăsăturile procesului istoric din 1918 care au dus la constituirea României
Mari. Şi la Chişinău, şi la Cernăuţi şi la Alba Iulia, unirea cu Regatul
României a fost votată de reprezentanţii românilor, dar şi ai minorităţilor din
Basarabia, Bucovina şi Transilvania.

Adunarea de la Alba Iulia de la 1
decembrie 1918 a declanşat procesul administrativ şi juridic de unire cu
România şi a încheiat această mare realizare istorică, reunirea tuturor
provinciilor locuite majoritar de români într-un singur stat. Alba Iulia nu a
fost aleasă întâmplător pentru adunarea delegaţiilor românilor din Ardeal,
chemaţi să se pronunţe asupra viitorului lor. Geografic, Alba Iulia se află în
centrul, în inima Ardealului. Alba Iulia este şi un vechi municipiu roman,
vieţuirea aici mărturisind asupra latinităţii românilor, mai ales a celor din
Ardeal, unde de fapt s-au aflat marile cetăţi ale dacilor şi oraşele romanilor.
Alba Iulia este, în primul rând, oraşul visului lui Mihai Viteazul cel care, în
1600, intra glorios în acest oraş imperial, unind Transilvania cu Valahia.
Ulterior, principatul Moldovei s-a alăturat construcţiei viteazului voievod,
într-o primă unire a celor 3 state medievale ale românilor.

1 Decembrie este
ziua unităţii românilor din mai multe puncte de vedere. Dincolo de unirea
politică, teritorială, a fost realizată unirea spirituală şi de voinţă, care a
dus la consolidarea unui stat modern şi democratic, o monarhie care a garantat
dreptul minorităţilor şi a făcut din vremurile interbelice o perioadă de mare
înflorire a civilizaţiei româneşti.