Prima pagină » Actualitate » Focus » Definiţia libertăţii

Definiţia libertăţii

Marius Tiţa, 06.05.2018, 08:35

Este
cunoscută ca o luptătoare pentru libertatea poporului român. În
anii 80, când regimul comunist ținea poporul în teroare, Doina Cornea a avut
curajul să își ridice glasul și să protesteze. Pentru asta a fost închisă în
casa sa, un domiciliu obligatoriu în mijlocul unui popor ținut ostatec în
propria sa țară. Cea care lupta pentru libertatea românilor a fost declarată
dușman al poporului de către regimul care îi ținea în opresiune. În lupta sa
pentru libertate nu a condus oști și nici partide, a fost singură, doar cu
familia, soțul și cei doi copii, care au urmat-o în luptă și în suferință. Nu deținea
o poziție importantă și nici o istorie personală care să o oblige să facă asta.
Era cadru universitar la Cluj când a început să îți exprime tot mai deschis și
ferm opoziția față de regimul tot mai aberant al dictatorului Nicolae
Ceaușescu.

În 1983 a fost concediată și supusă unor anchete terifiante de către
poliția politică secretă a regimului comunist, temuta Securitate. Cu ajutorul
fiicei sale, Ariadna Combes, care rămăsese în Franța, Doina Cornea a transmis
mai multe scrisori de protest difuzate de postul Europa liberă, care, din
Germania, punea în undă mesajele anticomuniste și anticeaușiste. La 15
noiembrie 1987, când s-au revoltat muncitorii din Brașov, Doina Cornea și fiul
său, Leontin Iuhas, au răspândit manifeste de solidarizare și au fost arestați.
A urmat o anchetă continuă, timp de o lună. Mobilizarea opiniei publice
internaționale i-a adus notorietate, iar regimul comunist a trebuit să o
elibereze, impunându-i un regim de domiciliu obligatoriu. Fără încetare, femeia
fragilă era supravegheată de un mecanism dur și violent, Securitatea regimului
comunist-ceaușist. În 1988, a reușit să scoată din țară, ascunsă într-o păpușă, o scrisoare extrem de critică, citită la
Radio Europa Liberă. Scria acolo: Intreaga țară a devenit o uriașă închisoare în
care cetățeanul este în permanență agresat și umilit.

Doina Cornea a ieșit în
stradă la 21 decembrie 1989, când și la Cluj se trăgea în demonstranți. A doua
zi, revoluționarii de la București care îl alungaseră pe Ceaușescu au trecut-o
în fruntea listei noii structuri de conducere a României, după înlăturarea
dictaturii ceaușiste. După numai o lună
își dă demisia din Consiliul Frontului Salvării Naționale, nefiind de acord cu
transformarea acestei structuri provizorii, de tranziție, în partid și pentru a
protesta față de continuarea prezenței liderilor comuniști în noua viață a
României. După Revoluția din Decembrie 1989, Doina Cornea a refuzat orice
funcție de conducere sau de implicare politică, rămânând un reper moral
permanent în vremuri complicate, inclusiv în timpul dificilei tranziții a
României de la regimul comunist la democrație și economia de piață. Nu există
libertate într-o țară asuprită, nu poți fi liber dacă nu îți poți exprima
opinia, dacă ţi se spune ce să faci și ce să gândești, dacă ești închis pentru
că vrei să fii liber. Ce a uimit mereu, înainte și după Revoluția din 1989, a
fost fragilitatea fizică a Doinei Cornea, care se opunea unui mecanism criminal
ce nu cunoștea mila sau rațiunea. Doina Cornea ne-a dat curaj, înainte de 1989,
și ne-a dat demnitate, după căderea comunismului.

În 2016 a trecut prin
încercarea morții fiicei sale, Ariadna Combes, care a fost alături de ea în
crunții ani 80. Urna cu cenușa sa a venit în România și a fost îngropată cu o
slujbă de Înviere, deși era luna decembrie. Doina Cornea a trecut la cele
veșnice în liniștea casei sale după Paștele din acest an astfel că la înhumarea
sa se va cânta Iisus a înviat din morți!. Doina Cornea credea și știa că
viața învinge mereu, iar viața este definiția maximă a libertății. De altfel, și
pe Ceaușescu l-a avertizat, i-a spus-o într-o scrisoare căreia i s-a dat glas
la Radio Europa liberă: Și totuși firescul, viața, fragila viață va învinge.
Își are și ea legile ei inviolabile, sacre!