DADA de o sută de ani
În limba română, DA este exclamaţia afirmativă. Repetarea ei întăreşte afirmaţia. DADA, pentru întreaga omenire, înseamnă o mişcare artistică de avangardă.
Marius Tiţa, 07.02.2016, 05:18
În limba română, DA
este exclamaţia afirmativă. Repetarea ei întăreşte afirmaţia. DADA, pentru
întreaga omenire, înseamnă o mişcare artistică de avangardă, prima, de fapt,
din seria mişcărilor cu o coerenţă programatică, deşi DADA şi-a proclamat drept
regulă tocmai lipsa de reguli. Data de naştere oficială a mişcării DADA este 5
februarie 1916, acum un secol, aşadar. Atunci a avut loc primul spectacol la
Cabaret Voltaire din Zurich, nemaîntâlnit, nonconformist, provocator.
În
Europa, primul război mondial făcea ravagii de doi ani, în timp ce în Elveţia
neutră se adunaseră oameni care voiau să scape din această nebunie. Printre ei
se aflau Tristan Tzara şi Marcel Iancu, tineri studenţi care aveau să se
implice din prima clipă în manifestările de la Cabaret Voltaire. La început,
fiecare făcea ce ştia şi cam cu ce venise de acasă. La nici 20 de ani, Tristan
Tzara avea, deja, o experienţă serioasă a publicaţiilor de avangardă din
România, printre care şi celebra Contimporanul. Spectacolele DADA cuprindeau
de toate: Tristan Tzara recita poezii româneşti de avangardă, toţi se îmbrăcau
cât mai straniu, se cânta, se dansa, se făceau poeme simultane, cu
participarea celor implicaţi în aceasă primă mişcare de anvagardă artistică din
Europa secolului XX.Mişcarea DADA a fost, de la început, împotriva gândirii
învechite care ţinea omenirea încă în concepţii de Ev Mediu, gata de război, de
suferinţe, de inegalităţi. A fost, de la început, o revoluţie în gândirea
artistică, în cultură şi în societatea umană.
Încă din 1916, sub conducerea lui
Tristan Tzara, DADA-ismul se răspândeşte peste tot în lume şi crează platforma
pe care apar şi alte propuneri artistice de avangardă. Sunt multe discuţii
privind originea denumirii mişcării DADA, precum şi a numelui lui Tristan Tzara,
Samuel Rosenstock, după certificatul de naştere, acum 120 de ani, la Moineşti.
Când a ajuns la Zurich era deja Tristan Tzara, dar înainte semnase Samyro,
adăugând la diminutivul său, Samy, un ro de la România. Tristan a apărut ca o
accentuare a negării şi chiar a nihilismului, iar Tzara vine clar din cuvântul
ţară, înlocuind acel ro din pseudonimele anterioare. Francofon pentru
întreaga viaţă, Tzara s-a format în mişcarea de avangardă din Bucureşti, iar
primele evoluţii pe scena de la Cabaret Voltaire erau în limba română. Astfel,
dăm credit deplin şi originii româneşti a denumirii DADA a primei mişcări
culturale de avangardă. De altfel, românii – plasticieni, scriitori, filosofi,
dansatori – se regăsesc puternic în avangardă, foarte mult în România interbelică,
dar şi la Paris şi în alte capitale ale curentului. Acum toate acestea
reprezintă momente aparte ale istoriei culturii, creaţia de avangardă şi tot ce
ţine de aceasta şi de marii avangardişti sunt căutate şi cumpărate la preţuri
mari, sunt păstrate în muzee şi prezentate în expoziţii eveniment.
Recent, la
Muzeul de artă din Strasbourg s-a desfăşurat o impresionantă expoziţie dedicată
lui Tristan Tzara şi mişcării DADA-iste. Au fost prezentate documente,
fotografii, cărţi, picturi şi desene, sculpturi de autor sau din Africa şi
Oceania. Ele vorbesc de vremurile şi prietenii din România, de momentul Zurich
de acum un secol, de naşterea şi creşterea spre infinit a DADA, de perioada
pariziană, de poemul său Omul aproximativ. Aflăm de Ion Vinea şi Saşa Pană,
de Arthur Segal şi Marcel Iancu, de Jacques G. Costin şi Jacques Herold, de
Brâncuşi însuşi, de Victor Brauner, Jules Perahim, de Urmuz, Ionesco şi Cioran.
