Corupţie şi anticorupţie
Ca într-o poveste poliţistă plină de imaginaţie, din dosarele vehiculate de justiţie, în cel public, nu lipsesc spionii şi serviciile de informaţii, miniştrii şi parlamentarii, ba chiar, umăr la umăr, interlopi şi oficiali...
Marius Tiţa, 06.02.2015, 20:09
Ritmul recent al justiţiei române este extrem de alert. Zilnic sunt aduse în discuţie noi şi noi dosare, revelaţii, persoane publice, unele chiar vedete ale scenei publice. De asemenea, încadrarea juridică a situaţiilor aduse în discuţie este extrem de diversă şi cu toţii, jurnalişti şi beneficiari ai presei de tot felul, trebuie să ne aducem la zi vocabularul şi cunoştinţele juridice. Trebuie să facem deosebire între o acuzare şi o citare, între calitatea de inculpat şi cea de martor, între dar şi luare de mită, denunţ şi sesizare şi multe alte elemente de detaliu pe care nu le credeam atât de stufoase şi complexe.
Evoluţiile sunt extrem de fluide şi permanent alarmele de noutăţi apar pe ecrane. Persoane cu un remarcabil trecut public vin la sediul Departamentului Naţional Anticorupţie, unii pleacă acasă, alţii rămân în arest pentru 24 de ore sau pentru 30 de zile, alţii se duc de două ori pe săptămână la o secţie de poliţie şi pe drum acordă conferinţe de presă în pas alert. Percheziţiile inopinate aduc în discuţie noi persoane şi dosare în care e posibil să asistăm la evoluţii spectaculoase. Multe cazuri au fost sesizate şi dezbătute în presă chiar de ani buni şi nu mai sunt o noutate pentru cei atenţi la mersul societăţii şi al comunicării. Ceea ce uimeşte, totuşi, este notorietatea celor implicaţi în cazuri cercetate de justiţiari. Este vorba de foşti miniştri şi lideri politici de înalt rang, responsabili din administraţie, mulţi aleşi la nivel local sau parlamentar, personaje incompatibile cu imaginea de încătuşat al justiţiei.
Speţele în discuţie sunt şi ele pline de conţinut, cu sume ameţitoare şi situaţii de cea mai joasă corupţie, negocieri pentru mită şi beneficii ilegale, evaziunea fiscală, deşi ajunsă şi ea la sume mari, pare una dintre cele mai blânde acuzaţii. Pânzele corupţiei se ţes interpartinic, între generaţii şi funcţii esenţiale în stat. Ca într-o poveste poliţistă plină de imaginaţie, din dosarele vehiculate de justiţie, în spaţiul specializat şi de presă, în cel public, nu lipsesc spionii şi serviciile de informaţii, miniştrii şi parlamentarii, ba chiar, umăr la umăr, interlopi şi oficiali, corupţi şi anticorupţi, poliţişti şi infractori, membri ai opoziţiei şi cei ai puterii politice, avem şi bârfe, şi sugestii lascive, şi colaborare între inamici şi ură între prieteni de o viaţă.
Un aspect nou în discuţia publică dar şi în justiţie este entuziasmul cu care toată lumea face dezvăluiri despre toată lumea. Indiferent de raportul cu actul de justiţie în care se află, sunt multe amintiri incriminante vehiculate în spaţiul public, dar şi multe ameninţări cu dezvăluiri venite din negura timpurilor. Imaginea generală este cea a unei reţele generalizate de interese obscure, bine susţinute de sume înfiorătoare. Sunt atinse multe domenii economice, este un atac la banii statului, este afectat interesul naţional.
Pierderile, desigur, sunt mai mari decât sumele delapidate, ajunse în alte buzunare decât ale statului sau ale beneficiarilor de drept. Nu lipsesc din discuţie spectacole de anvergură, cheltuieli prezentate, când acuzaţii erau la putere, drept mari realizări, evenimente de culise ce au trecut drept normale. Nu este vorba de o răsturnare de concepţie pentru că faptele de corupţie au fost mereu privite drept infracţiuni grave. Ceea ce lipsea era acţiunea justiţiei, demersul vizibil în aceste dosare, înfrângerea inerţiilor de orice fel. Anii scurşi de la comiterea faptelor încriminate ar fi trebuit să fie plini de etape ale procesului de justiţie. Acum, prezentarea lor în avalanşă sufocă scena publică şi nu mai lasă loc şi pentru alte dezbateri.
Nu au apărut, încă, sentinţele definitive în speţele urnite după schimbarea de la preşedinţia României. Fără îndoială, nu a fost timp pentru finalizarea acţiunilor judecătoreşti. Faptele s-au produs cu ani în urmă, dar acţiunea justiei este de dată recentă. După sentinţe şi momentul extrem de mediatizat al sosirii la uşa arestului vor urma recursurile şi acţiunile de reducere a pedepsei sau de schimbare a ei. Fără îndoială, va trebui să învăţăm limbajul justiţiei anticorupţie pentru a înţelege de ce ne confruntăm cu atâta corupţie.
