Coreea de Nord, criză sau spectacol?

În 1948, în Coreea de Nord a fost instalat un regim stalinist, condus de Kim Il-sung. Acesta a evoluat în cea mai teribilă dictatură din lume, condusă dinastic de fiul şi, acum, nepotul acestuia.

Marius Tiţa, 24.09.2017, 07:17

La început a fost un film, Interviul”, deloc genial, doar în linia unor comedii spumoase despre personaje reale. Scenariul povesteşte că doi jurnalişti americani de televiziune, admiraţi de liderul absolut al Coreii de Nord, sunt primiţi în această ţară pentru ca, sub pretextul realizării unui interviu, să îl asasineze pe inaccesibilul dictator. Fără a povesti filmul, sugerăm doar că, de la începutul său chiar, comedia de situaţie preia controlul şi devine rege. Parodii cinematografice despre dictatori se fac cam de când a apărut filmul pe lume. Să amintim, înainte de toate, de Dictatorul”, capodopera cinematografică a lui Charles Chaplin. De asemenea, în 2004, regimul nord-coreean condus, atunci, de Kim Jong-il, tatăl actualului lider, a fost ironizat în comedia satirică „Team America”.

Zece ani mai târziu, în 2014, a fost lansat Interviul”, filmul în care subiecte sunt modul de viaţă american şi regimul absurd din Coreea de Nord. Lansarea Interviului” a fost o adevărată aventură, deşi se consideră că a fost şi mult marketing în cele întâmplate. Primele atacuri au fost cibernetice, atât Sony, care a dat banii pentru producerea acestui film, cât şi distribuitorii filmului reclamând un adevărat război al hackerilor nord-coreeni împotriva lor. După lansarea filmului, atacurile au încetat pentru că el plecase deja în întreaga lume şi nimic nu îl mai putea opri. Ca în toate aceste fantezii cinematografice, dincolo de umor şi satiră, ne confruntăm cu aspecte reale şi extrem de dure.

Republica Populară Democrată Coreeană, după numele său oficial, este un stat cât jumătate de ţară, jumătate din Coreea împărţită acum între nordul comunist şi sudul capitalist. Aici, în mijlocul peninsulei Coreea, pe paralela de 38 de grade, a căzut o parte din Cortina de Fier care a împărţit lumea, la sfârşitul celui de al doilea război mondial. Din 1950 şi până în 1953, peninsula coreeană a fost răvăşită de un război internaţional în care se regăseau Sudul şi Nordul, o alianţă din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite, condusă şi susţinută esenţial de SUA, împotriva armatei comuniste nord-coreene, cu un milion de aşa-zişi voluntari chinezi în ajutorul său. Armistiţiul din 1953 a readus lucrurile la situaţia anterioară, cu două state coreene, cu ideologii opuse, despărţite de o frontieră fierbinte pe paralela de 38 de grade. Şi aşa a rămas, de aproape 65 de ani.

În 1948, în Coreea de Nord a fost instalat un regim stalinist, condus de Kim Il-sung. Acesta a evoluat în cea mai teribilă dictatură din lume, condusă dinastic de fiul şi, acum, nepotul acestuia. Această istorie este evocată de fiecare dată când vorbim, şi în prezent, de Coreea de Nord, pentru a înţelege de ce se comportă astfel acest stat, de ce un popor de 24 de milioane este ţinut ostatic de un regim militarizat, cu lipsuri uriaşe care pun în discuţie chiar supravieţuirea. În ciuda acestei realităţi dramatice, regimul nord-coreean ameninţă pe toată lumea, mai ales Statele Unite, experimentează arme nucleare puternice şi trimite rachete care survolează şi terorizează Japonia vecină.

Răspunsul comunităţii internaţionale a însemnat întărirea sancţiunilor care ar trebui să reducă riscul de agresiune din partea belicosului regim totalitar. Recentele decizii aduc în atenţie domenii în care este surprinzător că se mai colabora cu regimul de la Phenian. Abia acum, preşedintele american a anunţat că se vor lua măsuri pentru a tăia sursele de venit care finanţează eforturile Coreei de Nord de a dezvolta cele mai letale arme cunoscute omenirii”.

În acelaşi timp, preşedintele Trump a apreciat că i s-a permis prea mult timp Coreii de Nord să profite de sistemul financiar internaţional pentru a-şi finanţa programul nuclear şi cel balistic. Nu este deloc o ficţiune cinematografică ce se întâmplă acum cu situaţia Coreii de Nord, cum nu este o ficţiune foametea endemică de care suferă nord-coreenii şi nici teroarea rachetelor lui Kim Jong-un care survolează spaţiul japonez. Ceea ce lipseşte este un scenariu pentru rezolvarea crizei nord-coreene şi, mai ales, pentru ceea ce va urma după acest moment.