Conflicte ingheţate la marginea Europei
La sfârsitul anilor '80, când perestroika lui Gorbaciov a permis afirmarea identităţii nationale, cetăţenii Moldovei, majoritari românofoni, şi-au cerut dreptul la limbă, alfabet si cultură naţionale.
Marius Tiţa, 08.02.2014, 14:12
Tinerii de putin peste 20 de ani nici nu au auzit de găgăuzi si problema găgăuză. Îl linii mari, sunt turci care, de-a lungul istoriei, au fost creştinaţi şi, fugind din Imperiul otoman musulman s-au stabilit, după războiul ruso-turc din 1806-1812, deci acum două secole, în nordul si nord-vestul Mării Negre, mai ales în sudul Basarabiei, acum în Ucraina.
Cum această parte a fost decupată de Stalin si trecută la Ucraina, imediat după ce Basarabia a fost luată din România, prin ultimatumul din 1940, a avut loc si o divizare a localitătilor locuite de găgăuzi, multe dintre ele rămânând în Moldova sovietică de atunci, Republica Moldova de acum. La sfârsitul anilor 80, când perestroika lui Gorbaciov a permis afirmarea identităţii nationale, cetăţenii Moldovei, majoritari românofoni, şi-au cerut dreptul la limbă, alfabet si cultură naţionale.
Trezirea sentimentului naţional al românilor din Moldova, la 50 de ani de la ruperea lor de tara-mamă, nu a fost pe placul liderilor sovietici care s-au opus pe toate planurile. Astfel, au fost stimulate si sustinute, ba chiar produse, o serie de tendinte secesioniste ale unor grupuri minoritare de pe teritoriul Republicii Moldova. Primii care au ridicat radical aceste probleme au fost găgăuzii, sub coordonarea vizibilă sau ocultă a Moscovei.
În martie 1991, liderii secesionisti ai găgăuzilor au organizat un referendum care s-a pronuntat pentru rămânerea în Uniunea Sovietică, desi marele imperiu comunist îsi trăia ultimele zile. Crearea unei autonomii găgăuze de către autoritătile de la Chisinău au atenuat tendintele secesioniste ale găgăuzilor pentru ani buni, mai bine de două decenii. Problema găgăuză părea a aparţine total istoriei sovietice, fiind mai putin chiar ca un conflict înghetat, părea un conflict închis si uitat. El a fost readus în atentie în ultimul timp, cu urias sprijin rusesc, chiar cu fonduri private care au permis organizarea unui nou referendum, o initiativă privată si extrem de zgomotosă.
Nimeni nu mai înţelege nimic, dar toată lumea observă că această trezire la viată a unei probleme sovietice vine la câteva zile după summitul de la Vilnius în care Republica Moldova s-a apropiat programatic si contractul de Europa iar Ucraina a refuzat demersul integrationist, declarându-si optiunea pro-rusă, fapt ce a aruncat tara în haos. Cripto-sovieticii nu au putut ierta Chisinăului orientarea pro-europeană si încearcă să reaprindă focul pasiunilor nationaliste cu sentimente pro-ruse si cripto-sovietice. Dacă în urmă cu un sfert de secol liderii sovietici ai găgăuzilor cereau dreptul la secesiune dacă Republica Moldova se reuneste cu România, acum cer să rămână direct sub aripa Moscovei dacă tara lor, Republica Moldova, se întoarce în Europa democratică si dezvoltată.
Georgia are şi ea mai multe conflicte pe propriu teritoriu, inclusiv problema osetă, cu independentă recunoscută la Moscova. Dacă găgăuzii reprezentau o poveste veche, rezolvată si uitată, Transnistria este o problemă continuă. În aceleasi vremuri istorice de disparitie a Uniunii Sovietice, aceleasi teribile servicii secrete înfiintate de Stalin au creat o secesiune a raioanelor estice ale Republici Moldova, care au luptat cu arma în mână si cu Armata a XlV rusă, fostă sovietică, împotriva tinerilor autorităti de la Chisinău.
De un sfert de secol, Transnistria duce o viată independentă, sustinută de Rusia, în afara oricărui control international. După summitul de la Vilnius si mai ales după Curtea Constitutională a Republicii Moldova a recunoscut că limba oficială a tării, cea vorbită de majoritatea cetătenilor moldoveni, este chiar limba română. Simpla recunoastere oficială a acestui secret al lui Polichinelle, împreună cu orientarea europeană a Chisinăului, promite reactii din partea secesionistilor transnistreni, începând cu hărtuirea profesorilor liceului Lucian Blaga din Transnistria, singurul cu limba de predare română din acest infern cripto-sovietic. Practica utilizării unor astfel de conflicte decongelate la nevoie, este veche si simplă, traditională în spatiul ce a fost sovietic pe vremuri. La această margine a Uniunii Europene este nevoie, si Ucraina arată clar, ca mesajul european să fie puternic si determinat, afirmat explicit si fără întârziere.
