Cine este Republica Moldova?
Republica Moldova a făcut un pas uriaş pe drumul său european şi, cu acte în regulă, pregăteşte integrarea în organizaţia comunitară a bătrânului continent.
Marius Tiţa, 06.07.2014, 09:36
Republica Moldova a făcut un pas uriaş pe drumul său european şi, cu acte în regulă, pregăteşte integrarea în organizaţia comunitară a bătrânului continent. Desigur, vorbim de asociere şi nu, încă, de aderare, dar este fără îndoială un mare progres al tinerei republici fost sovietice, un succes esenţial pentru care trebuie felicitaţi decidenţii de la Chişinău şi cetăţenii moldoveni. Mai ales că această opţiune vine în condiţii extrem de dure, cu evoluţii rapide şi violente. Când Ucraina vecină, cu care Republica Moldova are cea mai lungă frontieră, a decis şi ea că va merge pe calea europeană, Rusia i-a luat, pur şi simplu, o parte din teritoriu, peninsula Crimeea, şi secesiunea armată şi sângeroasă a cuprins Estul de lângă Rusia. Republica Moldova însăşi s-a confruntat cu acest gen de sancţiune ce se iscă atunci când ţara vrea să evolueze independent.
În 1990, când moldovenii îşi afirmau identitatea naţională, cerându-şi dreptul la limbă, alfabet, cultură şi istorie, în Estul de dincolo de Nistru a fost lansată o secesiune susţinută de-a dreptul cu tancul de Armata Roşie. Şi în prezent, Transnistria este un conflict îngheţat, adică un spaţiu care evoluează după propriile reguli, susţinut de Moscova, o parte a Republicii Moldova scoasă cu forţa de sub juridiscţia centrală. Reacţiunea cripto-comunistă, sovietic nostalgică şi pro-rusă se reactivează de câte ori Republica Moldova îşi cere dreptul la decizii proprii şi a promis că şi în cazul demersului european va acţiona pentru a schimba această orientare cu una pro-rusă, estică. Istoric, prezenţa acestui spaţiu românesc în sfera de interes insistent al Rusiei este un şir de abuzuri şi rapturi, cu foarfeca pe hartă.
Prima dată, în 1812, Rusia, ajunsă până la Nistrul Moldovei, impune Turciei un act prin care aceasta îi cedează un teritoriu care nu îi aparţinea. Era jumătate din principatul Moldovei, partea dintre Nistru şi Prut, de la Marea Neagră până în codrii nordici ai Orheiului, cunoscută sub numele de Basarabia. Acest nume a fost preluat şi de gubernia rusească impusă în acest spaţiu. În 1918, la prăbuşirea imperiilor europene, inclusiv a celui ţarist, Basarabia şi basarabenii au ales să se alipească la regatul României, chiar înainte ca ardelenii şi bucovinenii să aibă ocazia să o facă.
În 1940, Stalin reuşeşte să răzbune această opţiune democratică a basarabenilor şi rupe din nou Basarabia din spaţiul său firesc, cel al naţiei române. Atunci, machiavelicul specialist sovietic în probleme naţionale, sângerosul dictator Stalin, a dat României un ultimatum pe care l-a grăbit cu ocuparea rapidă a Basarabiei. Cu acelaşi creion nervos cu care a luat Basarabia de la România, a amputat acest spaţiu, hăcuind teritorii, vieţi şi destine.
În 1991, fosta Republică Sovietică îşi proclamă independenţa, primind din Est o insurecţie secesionistă. De aproape un sfert de secol, Republica Moldova luptă pentru fiecare pas pe care îl face în consolidarea independenţei, pentru modernizare şi dezvoltare, pentru integrarea în sistemul democraţiilor occidentale.
Toate aceste sacrificii şi eforturi sunt recunoscute prin semnarea Asocierii la Uniunea Europeană, iar de aici încolo, ştim foarte bine, aderarea deplină şi funcţională va fi pregătită printr-un efort comun, european.