Ce înţelegem din ce nu se vede
Nu se vede, dar se înțelege. Israelul nu vrea să scape din mână acest exod, fiind pe urmele celor care au semănat moartea la 7 octombrie.
Marius Tiţa, 19.11.2023, 11:03
În Ucraina continuă luptele. Sunt oprite pe rând ba ofensiva ucraineană, ba cea rusească. După lupte și pierderi semnificative, beligeranții revin la pozițiile anterioare. Este definiția clasică a războiului de poziții, a luptei încremenite în pământ dar cu foc și sânge curgând peste tot.
În Israel, al doilea război al momentului, peste 200 de cetățeni răpiți la 7 octombrie rămân în mâinile teroriștilor. În același timp, armata israeliană și-a continuat acțiunea în Gaza, a înconjurat un spital sub care ni s-a spus ca se află un întreg orășel subteran, construit de Hamas. Luptele continuă și aici. Oricine ar fi presupus că așa se va întâmpla: atacul din 7 octombrie al militanților veniți din Gaza avea să fie urmat de acțiunea armatei israeliene, pentru care răzbunarea este cea mai puțin importantă intenție. Soldații statului atacat vor să-i salveze pe cei răpiți și să-i distrugă pe atacatori. Populația civilă, neimplicată în atacul declanșator al războiului, a fost sfătuită insistent să plece spre sudul Fâșiei Gaza.
În sud se află o țară arabă, Egiptul, care nu vrea însă nici să-și ia responsabilitatea primirii pe teritoriul său a unor refugiați care ar putea ascunde militanți periculoși, nici să importe fenomene care i-ar afecta activitatea turistică intensă. Nu se vede, dar se înțelege. Israelul nu vrea să scape din mână acest exod, fiind pe urmele celor care au semănat moartea la 7 octombrie. Și nici să riște introducerea unor arme clandestin, printre ajutoarele umanitare atât de necesare în Gaza.
Dacă Israelul le cere civililor palestinieni să plece în sud, militanții nu îi lasă, nefiind nicio îndoială că se ascund în spatele lor sau printre ei. În lumina frontului, așa se văd lucrurile. Dar peste tot se vorbește, nu de cei 200 de ostateci, de fapt, persoane răpite, ci de ecuația mai amplă, mai largă, care ar explica și ce se întâmplă acum, și ce se va întâmpla în lume. Se spune că nu este pentru oricine, aceste ecuații speciale nu sunt la înțelegerea oricărui om de pe pământ.
În valuri consecutive, explicația implică statele vecine, apoi vecini indirecți, se duc spre bazele militare și drumuri comerciale anterioare. Se ajunge până în Rusia și China, cei doi poli care își revendică un loc esențial, dacă nu bipolar, în viitorul planetei. În prezent, acest rol este doar antiamerican, dar se lucrează la o coaliție internațională care să funcționeze cât mai eficient și în mai multe domenii. Mult entuziasm s-a cheltuit la lansarea acestei alianțe de tip tiermondist, dar calculele reale ale situației existente îi îndeamnă la precauție pe cei care ar fi trebuit să evolueze în siajul axei Beijing-Moscova.
Atracțiile rămân tot în lumea occidentală, și știu asta și oligarhii ruși sau puternicii politicieni care și-au trimis familiile acolo, cu tot cu diferitele agoniseli. O știu și oamenii din China, și din Iran, și din Brazilia, și din Africa de Sud, ce nu par dispuși să treacă la războaie economice și să-și reducă semnificativ nivelul de lux și trai. În ultimul timp, atracția strălucitoare a noilor centri internaționali de putere a început să genereze teamă și reținere. Mișcarea migraționistă vizează în continuare Europa și SUA. Nimeni nu se refugiază în Rusia sau China, ci dimpotrivă, de acolo se pleacă.
Promisiunile belicoase au pălit sub presiunea preocupărilor de zi cu zi, schimbările esențiale în echilibrul politic internațional se amână sau se anulează în liniște, fără zgomotul sau emfaza de la început. Asta ar fi trebuit să vedem, o acțiune unită a noilor poli de putere, care ar fi crescut vertiginos în greutate și importanță, suficient să nu mai țină cont de legile și principiile conviețuirii internaționale fără război. Fără îndoială, oamenii merg spre democrație, vor lideri aleși, vor să controleze puterea politică, și nu invers, vor acces la un nivel de viață din ce în ce mai bun și mai modern, vor libertate de exprimare, de opinie, de alegere.
Dictatura nu mai este compatibilă cu societatea omenească de secol XXI. Accesul la informație și comunicarea sunt rapide și ieftine, manipularea de orice fel pierde din eficiență, oamenii vor să fie stăpâni pe propria viață, vor ca viața lor și a semenilor lor să fie respectată și ocrotită de cei care au puterea.
