Basarabia
În urmă cu un secol, părea că haosul cotropise această parte a Europei. Singurul element de siguranță era constituit de autoritățile statului române, în frunte cu regele și parlamentul.
Marius Tiţa, 25.03.2018, 06:43
În urmă cu un secol, părea că haosul cotropise această
parte a Europei. Singurul element de siguranță era constituit de autoritățile
statului române, în frunte cu regele și parlamentul, care se retrăseseră la
Iași, capitala istorică a vechiului principat al Moldovei. În 1859, Moldova se
unise cu un al doilea principat român, cel al Valahiei, punând bazele regatului
României de mai târziu. Totuși, Moldova Unirii din 1859 nu era una întreagă,
așa cum o menținuseră glorioșii săi voievozi, lipsindu-i Basarabia, ținutul
dintre Prut și Nistru.
În 1812, Imperiul țarist în plină expansiune ajunsese la
Nistru și, îmbinând forța cu diplomația, dar mai ales cu mituirea, reușise să ia
Basarabia, în negocierile cu otomanii. De fapt, prin corupție, Rusia obținuse
extinderea denumirii de Basarabia de la cele două mici provincii din sudul
ținutului dintre Prut și Nistru la întreaga regiune dintre cele două mari
cursuri de apă. Deși bazat pe trădarea negociatorului turc, care a câștigat
valori materiale dar și-a pierdut viața, acordul a rămas în funcțiune și românii
suferă efectele sale până în prezent. La mai bine de un secol de la cucerirea
rusească, românii basarabeni se aflau într-o situație imposibilă, pe care au
transformat-o într-un moment istoric pentru poporul lor.
În 1917, revoluțiile
rusești îi lasă pe români în fața inamicului, iar Basarabia din spatele lor este
transformată de armata rusă bolşevizată într-un pământ al jafului și suferinței.
Responsabilii Basarabiei proclamă Republica Democratică Moldovenească, la
început ca o formă de autonomie iar în 1918 ca o republică independentă. Este
momentul în care agresiunea bolșevică răvășește întreg teritoriul basarabean, astfel că aceiași patrioți moldoveni cheamă în ajutor armata română. În această
situație complicată, Sfatul Țării, legislativul Republicii Democratice
Moldovenești din 1918, votează unirea cu România. 86 de voturi au fost în
favoarea Unirii cu România, 36 au fost abțineri și numai 3 voturi au fost
împotrivă.
În proclamație se spune că Republica Democratică
Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și
vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din
trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe
baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi
înainte și pentru totdeauna se unește cu Mama sa, România!. Era ziua de
27 martie 1918, România neocupată era înconjurată de inamici dar, chiar în
acele momente dramatice, românii basarabeni au reușit, cu clarviziune, hotărâre
și înțelepciune, să înfăptuiască visul Unirii cu Țara.
Documentele vremii ne
arată o remarcabilă activitate politică a reprezentanților românilor de o parte
și de alta a Prutului, care corespunde și criteriilor contemporane ale deciziei
democratice. Basarabia s-a unit cu România în luna martie a anului 1918,
ultimul an oficial de război mondial. România era redusă, practic, la
dimensiunea Moldovei din dreapta Prutului și tocmai fusese forțată să semneze o
pace grea cu Puterile Centrale, care, însă, nu avea să fie ratificată vreodată
de către regele Ferdinand. Peste câteva luni, războiul avea să se încheie,
odată cu înfrângerea Germaniei, Austro-Ungariei și a aliaților lor.
După câteva
zile, pe același fond de degringoladă și haos, Congresul General al Bucovinei, convocat
de Consiliul Național Român, structură reprezentativă a românilor din Bucovina
aflată până atunci sub stăpânire austriacă, votează unirea regiunii istorice cu
România. După alte câteva zile, românii ardeleni își trimit reprezentanții la
Alba Iulia, în inima Transilvaniei, și cu toții votează unirea cu România.
Astfel se încheie procesul reunirii provinciilor istorice românești în
interiorul acelorași frontiere, proces istoric început acum un secol, la
Chișinău, când a fost votată Unirea Basarabiei cu România.