Alfred Nobel, un poet
Despre decernarea prestigiosului premiu Nobel pentru literatură unui muzician din vremurile trecute se va vorbi mult timp de aici încolo.
Marius Tiţa, 16.10.2016, 02:12
Despre decernarea prestigiosului premiu Nobel
pentru literatură unui
muzician din vremurile trecute se va vorbi mult timp de aici încolo. Desigur,
Bob Dylan a fost apreciat pentru textele cântecelor sale, în stilul
flower-power de atunci.
Ar fi gresit să ne închipuim că numele cântăreţului Bob
Dylan a apărut din senin, eventual dintr-un joben cu numele pretendenţilor la
marele premiu. Premiul Nobel pentru literatură, ca şi celelalte Nobeluri, sunt
decise după o lungă formulă de selecţie în care sunt implicaţi specialişti în
domeniu. O primă fază se desfăşoară în toamna anului precedent, când este
anunţat numele pentru anul respectiv. La
început sunt reţinute 350 de nume. Din luna februarie a anului pentru care se
acordă premiul sunt eliminaţi, treptat, din ce în ce mai mulţi candidaţi. În
mai se ajunge deja la cea mai scurtă listă, cu doar 5 nume. Votul are loc la
începutul lunii octombrie şi este anunţat oficial. Lista şi discuţiile privind
desemnarea câştigătorului sunt ţinute secrete timp de o jumătate de secol. Rar,
mai ales în cazul premiului pentru literatură, sunt aleşi doi sau mai mulţi
laureaţi. Cei care nu au câştigat dar au fost nominalizaţi intră automat în
competiţie pentru anul următor. În special la literatură sunt nume de mari
scriitori care apar constant, de mult timp, pe lista celor ce merită şi se
aşteaptă să primească acest premiu. Este vorba de scriitori de o viaţă, cu
volume multe şi apreciate, deşi surprizele au fost la ordinea zilei.
Nu
întotdeauna premiile Nobel pentru literatură au încununat opere ample şi
remarcabile, care întrunesc aprecierea unanimă. Primul Nobel al literaturii a
fost primit, în 1901, de francezul Sully Prudhomme. La început, formula din
testamentul lui Alfred Nobel care trimitea la idealism i-a scos din competiţie
pe cei consideraţi a fi pesimişti. Iar la începutul secolului XX, când se
pregătea primul război mondial, realitatea nu permitea prea optimism. În anii
20 sunt premiaţi chiar sceptici şi critici, iar în 1931 premiul este acordat
funcţionarului care anunţa numele câştigătorului premiilor Nobel, secretarul
perpetuu al Academiei. Erik Axel
Karlsfeldt, care era, totuşi, membru al Academiei şi un poet de succes. El
refuzase deja premiul în 1919 şi este singurul caz de acordare postumă
intenţionată a premiului pentru că murise cu 6 luni înainte de decernarea
acestuia.
În timpul celui de al doilea război mondial, mai exact din 1940 până
în 1943, acordarea premiului a fost suspendată, Suedia vrând să demonstreze o
neutralitate totală. În 1953, premiul Nobel pentru literatură, şi nu pentru
pace, a fost primit de Winston Churchill, cunoscutul om politic britanic. El
fusese prim ministru în timpul celui de al doilea război mondial şi era din nou
în fruntea guvernului de la Londra exact când primea Nobelul pentru literatură.
De Gaulle a fost şi el nominalizat vreo 10 ani, iar liderul Uniunii Sovietice
îşi acorda, în 1979, premiul Lenin pentru literatură. În 1964, Jean Paul Sartre
refuză Nobelul, acuzându-l că este prea dedicat Occidentului. În 1968.
japonezul Yasunari Kawabata este laureat, iar în 1974 sunt premiaţi doi
scriitori suedezi membrii ai juriului Nobel.
Premierea lui Bob Dylan, cel ale
cărui texte sunt mai degrabă cântate decât rostite sau citite, este deja
contestată, neînţeleasă sau generatoare de ironii. O problemă poate veni chiar
din raportarea la testamentul care, în câteva rânduri, dă principiile celui mai
vestit premiu din lume, care îl face milionar pe orice laureat. Astfel, Alfred
Nobel spunea să fie premiaţi cei care au făcut lucruri bune pentru omenire, în
chimie, fizică, medicină, literatură şi pace, dar în ultimul an, cel pentru
care se dă premiu. Este, fără îndoială, principiul testamentar cel mai des încălcat
şi nebăgat în seamă, Bob Dylan evidenţiindu-şi meritele care i-au adus Nobelul
pentru literatură undeva, cu mulţi ani în urmă.
