Acum 175 de ani, Revoluția!

În urmă cu 175 de ani, pe un câmp de lângă localitatea Islaz, pe malul Dunării, românii s-au adunat răspunzând chemării inițiatorilor Revoluției de la 1848 din Muntenia.

Marius Tiţa, 11.06.2023, 10:00

În urmă cu 175 de ani, pe un câmp de lângă localitatea Islaz, pe malul
Dunării, românii s-au adunat răspunzând chemării inițiatorilor Revoluției de la
1848 din Muntenia. Locul ales se află între Craiova, unde începuse Revoluția și
se instalase deja un prim guvern provizoriu, revoluționar, și capitala țării,
București. Primul punct al Proclamației de la Islaz, de la 9 iunie 1848, vorbea
despre independența țării. Urmau prevederi cu adevărat revoluționare pentru
acele vremuri: egalitatea drepturilor politice, parlament democratic, domnitor
ales pentru un mandat de cinci ani, responsabilitatea funcției publice,
libertatea absolută a presei, dreptul la alegeri locale, armata națională,
dezrobirea minorității roma, dreptul la învățământ, desființarea pedepsei
degradante cu bătaia, desființarea, în vorbă și faptă, a pedepsei cu moartea,
emanciparea evreilor și drepturi politice pentru compatrioți de altă
credință.

Și în prezent, multe dintre aceste reglementări lansate de
revoluționarii români în urmă cu 175 de ani sunt deziderate sociale importante
și grave. Guvernul revoluționar de atunci a început să aplice aceste măsuri dar
intervenția armată a puterii suzerane, Imperiul Otoman, a înfrânt Revoluția din
Muntenia și i-a trimis în exil pe revoluționari. Rusia privea revoluția din
principatele române ca un posibil pretext care să le aducă aceste pământuri sub
stăpânire. Europa marilor imperii autocrate nu era dispusă să lase vreo
speranță democrației, și în niciun caz tendințelor sociale și politice avansate,
revoluționare. În 1848, întregul continent era răvășit de mișcări
revoluționare. Mulți dintre revoluționarii români studiau la Paris sau în alte
centre ale Revoluției europene din 1848 și au adus acasă, în principatele
române, ideile revoluționare.

În martie 1848, revoluția izbucnise la Iași, și
avea un caracter pașnic. Deși părea că acceptă propunerile revoluționare,
domnitorul Moldovei i-a arestat, până la urmă pe lideri. Motivul invocat era
intenția trupelor ruse țariste de a invada țara pentru a opri revoluția. În al
treilea principat locuit majoritar de români, Transilvania, revoluția românilor
s-a ciocnit de revoluția ungurilor care nu le acorda drepturile la care aspirau
de sute de ani. Cunoscutul lider
revoluționar muntean Nicolae Bălcescu a mers în Transilvania pentru a
intermedia o înțelegere între Avram Iancu, liderul românilor, și Lajos Kossuth,
revoluționarul ungur. A fost un eșec iar revoluția a fost înfrântă de trupele
habsburgice. De fapt, în întreaga Europă, Revoluția de la 1848 a fost înfrântă
dar urmările au fost extrem de importante, puternice și în același timp
subtile. După războiul Crimeii, din 1856, se punea tot mai acut problema
principatelor române, aflate mereu între poftele imperiale ale Rusiei și
dominația otomană. În acest context, românii aveau susținerea Franței, conduse
de împăratul Napoleon al III-lea, un personaj esențial al Revoluției din 1848
din Franța.

În ianuarie 1859, când se punea problema alegerii unui domnitor și
la Iași, și la București, politicienii români, majoritatea participanți la
Revoluția din urmă cu 11 ani, au uimit marile cancelarii, puteri și diplomații
cu alegerea aceleiași persoane ca domnitor în Moldova și în Muntenia. Acesta
era Alexandru Ioan Cuza, un alt participant la Revoluția de acum 175 de ani. În
întâmplător, și Cuza și Napoleon al III-lea au murit în același, 1873, adică
acum un secol și jumătate. Transformările istorice inițiate în 1848 au marcat a
doua jumătate a secolului al XIX-lea și au modelat secolul XX precum și lumea
contemporană.