23 august, acum 7 decenii
Luna august din anul 1944 a fost una fierbinte, într-o lume răvăşită de al doilea război mondial. Sfârşitul începuse deja, peste tot germanii şi aliaţii lor băteau în retragere.
Marius Tiţa, 23.08.2014, 05:13
Luna august din anul 1944 a fost una fierbinte, într-o lume răvăşită de al doilea război mondial. Sfârşitul începuse deja, peste tot germanii şi aliaţii lor băteau în retragere. Mai mult, aliaţii anglo-americani debacaseră în Normadia şi ofensiva lor avea să aducă, pe 23 august, eliberarea Parisului. În aceeaşi zi, La Bucureşti avea să se petreacă un act radical. România se afla în tabară germană din 1941, când Hitler atacase Uniunea Sovietică deşi în 1939, tot într-o zi de 23 august, Berlinul şi Moscova semnaseră un pact de neagresiune.
În urma acestei înţelegeri care prevedea şi împărţirea Estului Europei, României i se impunea un ultimatul sovietic, în iunie 1940, prin care ceda în 48 de ore provincia Basarabia, pământurile sale dintre Prut şi Nistru. Cedările teritoriale din 1940 au dus la abdicare regelui Carol al ll-lea, care îl numeşte, în ultima sa zi de domnie, pe Ion Antonescu, mareşalul de mai târziu, atunci încă general, în funcţia de prim ministru.
A doua zi Carol al ll-lea pleacă, lăsând tronul fiului său, Mihai, în vârstă de 23 de ani, şi puteri depline generalului Antonescu, care se proclamă Conducător al statului. Ion Antonescu alătură România Germaniei şi aliaţilor săi, deşi tocmai în favoarea acestora România pierduse, în 1940, o parte însemnată a teritoriului său, Cadrilaterul Bulgariei şi nordul Transilvaniei către Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, încheiat în august 1940, dar nu pe 23 ci pe 30. În iunie 1941, când Germania atacă prin surprindere Uniunea Sovietică, Ion Antonescu bagă România în război împotriva Moscovei, pretextând mai ales recuperarea Basarabiei, cedată cu exact un an înainte.
Eliberarea Basarabiei s-a făcut destul de repede dar, odată ajunsă la Nistru, fosta frontieră estică a României, generalul dictator cere armateri române să continue ofensiva alături de forţele germane. Antonescu luptă alături de germani în toţi aceşti ani dar în martie 1944 retragerea germană în faţa sovieticilor face ca trupele Moscovei să ajungă pe teritoriul României. Politicienii români sunt tot mai conştienţi de faptul că politica mareşalului Antonescu va face ca România să fie ocupată de URSS şi, mai ales, că mareşalul-dictator va lupta până la final alături de germani.
Era necesară o mişcare de forţă care să schimbe radical orientarea României şi acest plan a fost conceput cu implicarea esenţială a tânărului rege al României. La 23 august 1944, regele îl cheamă la Palat pe Ion Antonescu şi îi cere să semneze armistiţiul cu aliaţii. Cum mareşalul refuză imediat, regele ordonă destituirea şi arestarea acestuia.
În seara zilei de 23 august, regele Mihai a transmis, prin radio, o proclamaţie prin care anunţa deciziile luate, încetarea ostilităţilor contra Armatei Roşii şi acceptarea unui armistiţiu cu Aliaţii. Românii au întors imediat armele împotriva forţelor Axei, asigurând, pentru început, eliberarea şi preluarea controlului total asupra capitalei Bucureşti, după lupte grele cu germanii. Schimbarea nu a fost deloc simplă sau uşoară, armistiţiul cu Aliaţii a fost semnat doar peste 3 săptămâni, la Moscova, în termeni clar impuşi de URSS.
Mult timp după acele vremuri, istoricii ne-au explicat de ce. În discuţiile despre viitorul omenirii după sfârşitul războiului, Aliaţii lăsaseră România în mâinile Moscovei. În evenimentele de la 23 august 1944, regele a avut alături reprezentanţii principalelor partide politice ale momentului, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Partidul Social Democrat dar şi insignifiantul Partid Comunist Român, pentru a avea o cale de comunicare cu Uniunea Sovietică.
Armata Roşie a continuat ofensiva în România şi, mai departe, spre Berlin, românii au mers alături de Aliaţi. Conform înţelegerilor post-război ale Aliaţilor, România a fost lăsată în sfera de infuenţă a Uniunii Sovietice, care a instalat aici un regim comunist, unipartit. Acest regim l-a obligat pe regele Mihai să abdice, în decembrie 1947, l-a scos pe rege şi din istoria zilei de 23 August, a trecut toate meritele în contul Partidului Comunist şi a declarat 23 August drept zi naţională.
