Obiective româneşti din patrimoniul UNESCO

Ziua Culturii Naţionale sărbătorită pe 15 ianuarie, cu începere din 2011, în România, odată cu celebrarea nașterii poetului Mihai Eminescu, ne-a dat prilejul să conştientizăm o dată în plus câte obiective turistice de patrimoniu UNESCO pot fi vizitate în ţara noastră.

Ana-Maria Cononovici, 18.01.2025, 12:12

Ziua Culturii Naţionale sărbătorită pe 15 ianuarie, cu începere din 2011, în România, odată cu celebrarea nașterii poetului Mihai Eminescu, ne-a dat prilejul să conştientizăm o dată în plus câte obiective turistice de patrimoniu UNESCO pot fi vizitate în ţara noastră. România are înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO 9 obiective, dintre care 7 sunt obiective culturale și 2 naturale.

Cele mai cunoscute dintre obiectivele de patrimoniu sunt Bisericile din Moldova, categorie în care intră biserici şi mănăstiri de secol XV şi XVI, precum şi Bisericile de lemn din Maramureş.

De sine stătătoare este Mănăstirea Hurezi, Satul Romanii de Jos, aparţinător oraşului Horezu, judeţul Vâlcea. Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu, cum mai este cunoscută, este o capodoperă a stilului brâncovenesc. Întregul stabiliment al mănăstirii a fost ridicat între 1690 şi 1693 şi se întinde pe o suprafaţă mai mare de trei hectare, cuprinzând biserica principală, biserica Bolniţă şi Schitul Sfinţilor Apostoli.

Remarcabile şi de patrimoniu sunt şi satele cu biserici fortificate din Transilvania, precum: Situl rural Câlnic ( judeţul Alba), Situl rural Prejmer (judeţul Braşov), Situl rural Viscri (judeţul Braşov), Situl rural Dârjiu ( situat la sud-vest de Odorheiu Secuiesc), Situl rural Saschiz (aşezat pe drumul naţional ce leagă Rupea de Sighişoara), Situl rural Biertan (situat la jumătatea distanţei între Mediaş şi Sighişoara), Situl rural Valea Viilor (situat în fostul Scaun Săsesc al Mediaşului, la 14 km distanţă de Mediaş).

Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, respectiv Sarmizegetusa Regia, Cetatea dacică de la Costeşti Cetăţuia, Cetatea dacică de la Costeşti Blidaru, Cetatea dacică Luncani-Piatra Roşie, Cetatea dacică de la Băniţa şi Cetatea dacică de la Căpâlna au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. În motivaţia includerii cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei în Lista Patrimoniului Mondial se arată că cetăţile dacice reprezintă o fuziune de tehnici şi concepte de arhitectură militară din interiorul şi din afara lumii clasice pentru a crea un stil unic.

Centrul istoric al Sighişoarei, străvechi oraş de pe Târnava Mare, a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. Acesta este format din Cetate – aşezare fortificată situată pe dealul cu versanţi relativ abrupţi ce domină valea Târnavei şi Oraşul de Jos – aflat la picioarele acestuia. De-a lungul vremii, nucleul istoric a continuat să fie centrul de greutate al aşezării care s-a dezvoltat în jurul Oraşului de Jos. Locuit şi în zilele noastre, centrul istoric Sighişoara se defineşte ca cel mai reprezentativ sit urban medieval din Transilvania întrucât, bătrâna cetate medievală este un adevărat muzeu în aer liber, cu străzi înguste, pietruite, întortocheate şi piezişe, cu casele masive de cărămidă, totul înconjurat de o centură de ziduri.

Fostele mine romane de aur de la Roşia Montană reprezintă complexul minier roman ”cel mai important, mai extins şi mai variat din lume”, potrivit UNESCO (anul înscrierii 2021). Întinse pe şapte kilometri, aceste mine de aur datând din secolele al II-lea şi al III-lea au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO şi pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, din cauza unui proiect minier.

Între obiectivele naturale înscrise pe lista patrimoniului UNESCO intră Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) este primul sit natural din România, înscris în anul 1991 pe lista reprezentativă a acestui patrimoniu, precum şi Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei – proprietate transfrontalieră în 12 țări (cele din România fiind înscrise din 2017).