Un Pact criticat, Pactul privind Migrația și Azilul

În luna noiembrie, la Bruxelles, a avut loc a noua ediție a Forumului European privind Migrația, unde s-a discutat despre rolul societății civile în implementarea Noului Pact privind Migrația și Azilul.

Iulia Hau, 11.12.2024, 16:48

În luna noiembrie, la Bruxelles, a avut loc a noua ediție a Forumului European privind Migrația, unde s-a discutat despre rolul societății civile în implementarea Noului Pact privind Migrația și Azilul. Lansat în aprilie 2024, documentul a înlocuit fostul Regulament Dublin III și își propune să sprijine Uniunea Europeană în actualul impas privind migrația prin: întărirea securității la granițele continentului, facilitarea procedurii de azil și repatriere și consolidarea solidarității cu statele membre situate la frontierele externe ale Uniunii.

Departe de a fi aplaudat unanim, Pactul a primit numeroase critici din partea ONG-urilor, publicațiilor și a specialiștilor de pe întregul continent – deopotrivă din partea partidele anti-migrație și de extremă dreapta (pentru care, noul regulament nu propune suficiente măsuri pentru a opri migrația) și a celor de de stânga și a activiștilor (pentru care, documentul reprezintă un pericol la adresa drepturilor omului).

La finele anului 2023, de exemplu, 50 de organizații non-profit au semnat o scrisoare deschisă către Comisia Europeană pentru a-și exprima temerile privind un viitor sistem cu posibile falii. Acest sistem ar favoriza normalizarea detenției arbitrare a migranților, profilarea rasială și ar folosi proceduri de „criză” pentru a respinge intrarea la graniță și redirecționa persoanele către țări terțe, așa-numite sigure, expunându-i la riscuri de violență, tortură și încarcerare discreționara.

Anumite reticențe privind noul regulament au fost explicate pentru RRI de către profesorul Cristian Pîrvulescu, Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice de la SNSPA și președintele grupului de integrare și imigrație din Comitetul Economic Social European::
„Noi am avut reticențele noastre referitoare la Pact, în primul rând cele privind definirea țărilor terțe, pentru că nu este deloc sigură lista țărilor terțe în care pot să fie expulzați cei care nu au primit azil în Uniunea Europeană. Există, din punctul nostru de vedere, foarte multe deficiențe în modul în care Comisia a stabilit această listă și există state care sunt aparent sigure, dar pe care situația geopolitică le poate transforma în state absolut nesigure. În egală măsură, una din problemele noastre este cea referitoare la dreptul care este esențial al tuturor celor care ajung la granițele UE, fie că discutăm de granițele Schengen sau non-Schengen, care au dreptul să facă cerere de a intra pe teritoriul Uniunii Europene și trebuie să treacă prin procedurile de azil. În plus, procedurile de azil, așa cum sunt elaborate în noul Pact, sunt foarte mult scurtate.”

În 2023, peste 117 milioane de persoane erau strămutate forțat, iar UNHCR estima că, până la sfârșitul anului 2024, numărul va crește la 130 de milioane. Totuși, majoritatea rămân în regiunile de origine și doar o mică parte caută protecție în Europa.
Cu ocazia Forumului European privind Migrația, RRI a stat de vorbă cu Flavius Ilioni Loga, directorul executiv al Asociației LOGS, o organizație grassroots prezentă în Timișoara din 2019, care promovează integrarea grupurilor vulnerabile de migranți prin educație și luptă împotriva traficului de persoane. Ilioni a fost desemnat în 2021 „Erou urban” la Timișoara, iar echipa sa este formată din asistenți sociali, psihologi și mediatori culturali. L-am întrebat pe care ar fi, din punctul lui de vedere, câteva puncte slabe ale noului Pact privind Migrația și Azilul:

„N-am putea spune că suntem noi cei mai în măsură să facem o analiză juridică a Pactului. Dar există critici la nivelul organizațiilor referitoare la pozițiile legate de pushbacks, de ceea ce se întâmplă la granițele externe, inclusiv la granița României cu Serbia, de prezența FRONTEX — (cât din personalul) FRONTEX este verificat că, într-adevăr, protejează drepturile celor care sunt refugiați și care au dreptul să ceară azil. Mai sunt și critici legate de implementare Pactului exclusiv cu sprijinul autorităților versus cu cel al societății civile. Vorbim de această răspundere exclusivă a guvernelor naționale de a determina cine va fi implicat în relocarea sau în integrarea oamenilor care vin din alte state. Procesarea cererilor de azil, evident, ține de autoritățile naționale, dar când vine vorba despre asistență de asistență juridică, consiliere, cum va fi acest lucru făcut? Asta poate fi văzută ca o barieră în a avea organizații ca a noastră, care să aibă acces direct la autoritățile de la București, de exemplu, care sunt la 600 de kiometri distanță de noi, de Timișoara, și ar putea fi o problemă în a ajuta și a susține demersul de solidaritate la nivel local și al comunității.”

Întrebat dacă autoritățile statului au consultat ONG-urile la momentul elaborării Pactului privind Migrația și Azilul, expertul răspunde:
„Nu, din câte înțeleg, iar asta a fost o altă observație pe care am făcut-o nu doar eu, ci și celelalte organizații – sau mai multe organizații la nivel european: că, în crearea acestui Pact, nu au fost consultate organizațiile societății civile, mai ales cele mici. Pe de altă parte, putem înțelege cumva natura politică a acestui agreement și mecanismul la nivel legal și de conducere a țărilor. Din nou suntem de acord cu ceea ce Pactul susține, pentru că este construit în jurul acestei solidarități europene în care și noi credem și pentru prima dată, cu mici excepții, toate statele și-au arătat la nivel declarativ susținerea pentru acest Pact.”

Conform datelor oferite de Inspectoratul General pentru Imigrări pentru a fi publicate și interpretate de către Consiliului European pentru Refugiați și Exilați, România a primit în 2023 un număr de 10.346 solicitări de aplicații pentru protecție internațională din care, până la sfârșitul anului 2023, fuseseră prelucrate doar 5.561. Din acest număr, doar 491 primiseră statut de refugiat, iar 438 protecție subsidiară. Datele arătau o rată covârșitoare de respingere a cererilor de protecție de 83,3%. Cei mai mulți dintre solicitanți veneau din Bangladesh (pentru care nu s-a acceptat nicio cerere), Siria, Pakistan și Nepal.

Flavius Ilioni consideră că România poate crește doar dacă învață să îmbrățișeze diversitatea, să fie mai inclusivă cu minoritățile, și nu doar cu cele locale sau tradiționale, ci și cu acești noi oameni care vin de la alte continente pentru a-și construi o viață mai bună. Activistul susține că trebuie să înțelegem că migranții care ajung în România în număr tot mai mare aduc, pe lângă valoare și contribuții la bugetul statului, și tot felul de talente care ne pot îmbogăți comunitatea.