O mie
Au trecut o mie de zile, dar nu dintr-o feerie sau sărbătoare cu iz de Crăciun, ci dintr-un coșmar, dintr-o tragedie reală.
Marius Tiţa, 24.11.2024, 14:24
Au trecut o mie de zile, dar nu dintr-o feerie sau sărbătoare cu iz de Crăciun, ci dintr-un coșmar, dintr-o tragedie reală. Acum un pic mai mult de o mie de zile, Ucraina și întreaga lumea s-a trezit în zgomot de bombardament barbar, zăngănit de arme, de invazie militară. Armata rusă fusese zărită zile întregi pe la frontiere, vesticii au tot atras atenția că se pregătește o invazie militară, rușii au negat iar oamenii obișnuiți și-au spus că nu mai este posibil așa ceva.
Și totuși, în zorii zilei de 24 februarie a anului 2022, radarele ucrainene erau anihilate, tancurile alergau, urcate pe platforme, pe autostrăzile Ucrainei, amestecându-se cu autoturismele civililor uimiți, iar avioanele lansau desanturi în jurul Kievului. Mai aproape de această capitală, Belarusul vecin a fost punct de lansare a invaziei ruse. Soldații invadatori au săpat tranșee în cenușa nucleară de la Cernobîl iar civilii ucraineni s-au pus în fața tancurilor. În loc să fugă, așa cum se așteptau rușii, președintele Ucrainei a rămas în subsolurile palatului său și a coordonat rezistența.
După o mie de zile de război, adică mai bine de doi ani și jumătate de viață, situația nu a avansat decisiv în vreo direcție. Rușii lovesc furibund în populație, după ce au banalizat genocidul, în nepăsarea paralizantă a opiniei publice internaționale. Unii încearcă să acrediteze ideea că o nouă ordine internațională se naște, când de fapt se revine, sinucigaș de simplu, la atmosfera sinistră de dinaintea Celui de Al Doilea Război Mondial. Sute de mii de oameni au murit în aceste o mie de zile, civili și militari, femei și bărbați, bătrâni și copii, în lupte și în bombardamente, în spitale, care și ele au fost bombardate, în blocuri de locuințe și case, pe calea ferată sau șosele, pe mare și în avioane, în asasinate în masă, în captivitate. Nimic din ce înseamnă crimă de război nu este străin războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Consecințele acestui conflict armat sunt globale și destul de repede s-a vorbit despre începutul unui nou război mondial, ce de-al treilea. Efectele economice s-au făcut simțite de la început și ele. Ucraina este un furnizor de cereale esențial pentru multe țări din lume. Grânele ucrainene plecau spre țările africane și cele arabe prin Marea Neagră, transformată, de război, într-o zonă nesigură, de conflict militar. Rușii au cules ei grânele din zonele ocupate și încearcă să saboteze exportul ucrainean, inclusiv cel de energie electrică. Cea mai mare centrală nucleară din Europa se află în Ucraina și este ocupată de ruși, spre teama celor care știu ce înseamnă o astfel de centrală.
Uniunea Europeană și NATO s-au poziționat de partea Ucrainei, ajutând-o în toate modurile. Inclusiv, prin impunerea Rusiei a unor tot mai extinse sancțiuni economice. Într-adevăr, Rusia exporta masiv gaz natural spre țările Uniunii Europene, aflate practic într-o stare de dependență față de aceste importuri. Momentul a fost depășit iar țările UE ajută Ucraina și militar. Sunt furnizate sau donate arme diverse, sunt antrenați și pregătiți militari ucrainenei, dar țările NATO și UE nu participă direct, cu militari, la luptele împotriva invadatorului rus. În schimb, Rusia a adus pe front, din primele clipe ale invaziei, trupele fidele cecene, deși acest popor din Federația rusă a avut de suferit cumplit din cauza politicii ruse, țariste, comuniste și putiniste. Acum, circulă informații privind aducerea pe frontul din Ucraina a aproape o sută de mii de soldați nord-coreeni, carne de tun pentru planurile imperiale ale Moscovei.
La o mie de zile de război, în ecuație intervine și președintele ales al Statelor Unite, care a promis, e drept că în campania electorală, că va rezolva rapid problema războiului din Ucraina. Situația din teren are, însă, un alt aspect. Președintele american încă în exercițiu a acceptat cerere Kievului de a i se permite să lanseze rachetele americane cu rază lungă de acțiune împotriva unor obiective din teritoriul rus. Ceea ce s-a și întâmplat. Și s-a mai întâmplat că Moscova, la fel de rapid, a anunțat că și-a rectificat manualul de lovituri nucleare. Și a lansat, în premieră, o rachetă intercontientală, marcând și ea intrarea în faza razelor lungi de acțiune, ceea ce sună mai degrabă îngrijorător, decât încurajator