Strada Colței din vechiul București
Orice oraș mare are un kilometru 0 de unde începe simbolic și fizic măsurarea distanțelor și organizarea spațiului urban. Bucureștiul are acest kilometru 0 pe vechea stradă Colțea, de unde pare că actualul București a izvorât.
Steliu Lambru, 20.10.2024, 11:00
Între 1703 și 1707, spătarul Mihail Cantacuzino construia un spital și o școală pe moșia clucerului Colțea Doicescu. Prenumele acestui mare boier, care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești, va rămâne în topografia orașului până azi și va constitui un reper de neevitat. Moșia lui Colțea se întindea din zona actualei borne a kilometrului 0 spre nord și pe ea se va ridica centrul Bucureștiului de azi. Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, moșia va fi sistematizată iar o stradă laterală a bulevardului Brătianu de azi, între spital și biserica Sf. Gheorghe unde se află monumentul kilometrului 0, a rămas cu numele ”strada Colței”, o mică relicvă urbană a aceea ce a fost în urmă cu aproape 150 de ani.
Pe ceea ce era cândva vechea stradă a Colței, cu celebrul său turn aflat în mijlocul bulevardului Brătianu de azi, turn demolat în 1888, s-a născut axul central al Bucureștiului prezent, la intersecția actualelor bulevarde Carol și Elisabeta, pe direcția est-vest, și Brătianu și Magheru, pe direcția nord-sud. Strada Colței avea să ajute noul București să respire mai amplu prin degrevarea Căii Victoriei, primul ax nord-sud al capitalei. Muzeograful Cezar Buiumaci de la Muzeul Municipiului București se ocupă de proiectul memoriei vechii străzi Colțea. Cu o hartă în fața ochilor este mult mai ușor de urmărit traseul de ieri al celebrei străzi. Însă Buiumaci oferă toate detaliile care ajută la construirea unei hărți mentale prin cooptarea lucrărilor de artă ale artiștilor din secolul al XIX-lea care au pictat Colțea vechiului București. Din palatul Suțu, din fața bisericii Colțea, cu ajutorul imaginației, totul prinde un contur mai clar.
”Aici suntem pe ulița Colței, vizavi este biserica Colței, erau mahalaua și turnul Colței, toate aceste lucruri din mijlocul orașului care la un anumit moment s-au aflat la periferie. Pentru ca, la un alt anumit moment, să fie în mijlocul orașului. Aceasta este strada Colței, această stradă șerpuită pe care nu ne putem imagina că aflăm astăzi. Erau Curtea Domnească, hanul Colței, turnul Colței, aici ne aflăm noi, o stradă care pleca de la Piața Sfântul Gheorghe, de la biserica Sfântul Gheorghe, de la intersecția cu strada Lipscani, și ajungea în strada Clemenței. Acolo se termina, unde este astăzi strada C. A. Rosetti.”
O călătorie la pas prin București ajută și mai mult la refacerea memoriei vechii străzi Colțea. Cezar Buiumaci a arătat până unde ajunge Bucureștiul să se extindă plecând de la noile axe trasate în timpul primarului Pache Protopopescu, un nume care trebuie obligatoriu amintit.
”Aici, unde se termina strada Colței, era capătul orașului. Era zona periferică pe actuala șosea care pornește de la Gara de Nord, merge pe șoseaua Titulescu și ajunge la Piața Victoriei. Ea continuă pe Iancu de Hunedoara, pe șoseaua Ștefan cel Mare și așa mai departe, este șoseaua care înconjoară orașul, o șosea periferică pe modelul celor franțuzești. Cum va arăta ulterior strada Colței atunci când a fost proiectată? Se întâmpla acest lucru în doua parte a secolului al XIX-lea, la final, atunci când se construiește bulevardul, artera Est-Vest care lega Oborul de Cotroceni. Era primul bulevard, când a fost marcat pe părți nici nu avea nume, era cunoscut ca Bulevardul, era singurul. Și pe el s-au construit cele mai importante edificii ale tânărului stat român ca ministere, Ministerul Agriculturii, Ministerul de Război. Adiacent avem spitalul de vizavi, primul spital din Muntenia, avem Universitatea, avem Piața Universității care este vizavi de Universitate. Era acea piață semirotundă în care găsim statuile așezate într-un pantheon național. Bulevardul a fost amenajat așa pentru că aici se organizau defilările de 10 mai, ziua națională.”
Bucureștiul Regatului României sub coroana și sceptrul regelui Carol I devine un oraș din ce în ce mai european. Cezar Buiumaci punctează doar câteva dintre reperele esențiale care apar pe noile bulevarde apărute din strada Colței.
”Se amplasează acolo, în 1874, acum 150 de ani, statuia lui Mihai Viteazul. Atunci a fost dată declarația lui Carol I care își asuma unirea tuturor românilor sub domnia lui, au fost și declarații de independență și de unificare pe care Carol le-a făcut în timpul domniei lui. Mai departe sunt o serie de instituții destul de importante, tipografii, este Cercul Militar, vizavi este un hotel, Grand Hotel du Boulevard, hotel care își ia numele după bulevard adică era marele hotel de pe bulevard. Mai avem apoi elte instituții importante, Eforia spitalelor civile, o serie de instituții militare, Casa Donațiunii, și apoi Monitorul Oficial și mai departe, dar și Parcul Cișmigiu și o serie de restaurante și sălile în care avem proiecțiile după invenția fraților Lumière.”
Strada Colței din vechiul București nu se mai vede azi, dar ea este cea care a născut orașul. Iar sursele iconografice ale timpului o țin încă vie.
