Normele europene privind politica agricolă transpuse în legislația națională
Fermierii din UE au protestat la începutul anului exprimându-și mai multe nemulțumiri. Problemele lor nu sunt rezolvate de autoriățile europene.
Robina Cornaciu, 02.07.2024, 09:00
În 2023, Comisia Europeană a lansat deja un sistem de sprijin pentru agricultori pe o perioadă de 5 ani, sub forma unei noi politici agricole comune (PAC). Acesta a primit finanțare în valoare de 300 de miliarde EUR și include stimulente mai puternice care să-i ajute pe fermierii noștri să adopte practici mai sustenabile și mai reziliente.
Fermierii vor primi o plată suplimentară pentru producție dacă stochează în același timp carbon.
Ramona Duminicioiu, prședintele Asociației Eco Ruralis din România, un ONG care sprijină micii producători din domeniul agricol este de părere că, în țara noastră, o problemă esențială este transpunerea în legislație și în practică a normelor europene, a deciziilor care se iau la Bruxelles.
“Cred că trebuie norme mai clare și mai bine promovate de instituțiile europene care au reprezentanți în România și de autoritățile naționale. Mai puține norme cred că este nerealist să cerem, pentru că legislativul trebuie tot timpul să se adapteze realității și vedeți, cu aceste crize care apar neașteptat an de an, apar noi și noi probleme care trebuie reglementate.
Dar ce avem noi de fapt nevoie este de servicii de consultanță, unde omul să se poată duce și să i se poată explica care sunt condițiile legale în care poate să-și desfășoare activitatea. În momentul acesta, statul aproape ca renunțat la consultanță, în special pentru mici agricultori și noi suntem lăsați practic să ne descurcăm pe cont propriu. Este foarte, foarte dificil.
Mă întrebați și dacă este nevoie de mai bună coordonare a normelor naționale? Da, foarte multe se întâmplă la Bruxelles, se reglementează foarte multe probleme și statul român este absolut repetent la implementare. Problema nu este reglementarea. Întotdeauna problema este implementarea, transpunerea în realitate a deciziilor pe care le au la Bruxelles sau în tot felul de foruri europene.
România, de exemplu, a ignorat foarte mulți ani implementarea directivei referitoare la utilizrea durabilă a pesticidelor și apoi s-a folosit de ocazia unui proces legislativ mai ambițios prin care să se reducă drastic pesticidrle la nivelul Uniunii Europene ca să submineze acest proces, să spună că nu e posibil.”
