Carnea cultivată, o soluție?
Ideea producerii de carne în laborator nu este una nouă, a apărut în urmă cu mai bine de două decenii, pornind de la o misiune practică - NASA a finanţat un studiu la acel moment în ideea de a găsi soluţii pentru a asigura hrana astronauţilor.
Corina Cristea, 10.05.2024, 16:38
Ideea producerii de carne în laborator nu este una nouă, a apărut în urmă cu mai bine de două decenii, pornind de la o misiune practică – NASA a finanţat un studiu la acel moment în ideea de a găsi soluţii pentru a asigura hrana astronauţilor. Rezultatul? În anii 2001-2002, NASA experimentează producerea de carne cultivată, realizând prima mostră comestibilă de carne crescută în laborator: un file de pește realizat din celule de peștișor auriu.
Contestată de mulți, astăzi, după ani de cercetări și testări, carnea cultivată a devenit un produs viabil, care își face încet intrarea în consumul comercial. Primul burger artificial de vită a apărut în 2013, fiind creat de o echipă de cercetători de la Universitatea Maastricht din Olanda. Preparat și degustat la Londra, burgerul cântărea 142 de grame, iar procesul de creare a costat 250 de mii de euro! SUA și Singapore sunt printre primele țări care au permis vânzarea de carne cultivată, iar primul restaurant ce comercializează astfel de carne s-a deschis în 2020 în Israel, la Tel Aviv.
Țări europene precum Germania, Spania și Olanda investesc, deja, semnificativ în cercetare și dezvoltare, pregătind momentul în care carnea cultivată va ajunge la consumatori. La nivel global, în ultimii zece ani au apărut peste 150 de companii, care au investit în total circa 2,8 miliarde de dolari în cercetare și testare. La rândul său, UE a investit 25 de milioane de euro în finanțare pentru cercetarea proteinelor durabile, inclusiv a acestui tip de carne.
Invitat la Radio România, profesorul Petru Alexe de la Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați (est) a vorbit despre ceea ce în urmă cu zece ani era doar o curiozitate prezentată ca soluție futuristă pentru a acoperi necesarul de hrană pentru populația tot mai mare a planetei. Este carnea cultivată o soluție? Și ce este, de fapt, carnea cultivată? Sau artificială, cum a fost numită la început.
Profesorul Petru Alexe: “Iniţial a apărut pe piaţă ideea de carne artificială, după aceea s-a făcut corecţia necesară pentru că ea este o carne care înseamnă o multiplicare în afara organismului animal a celulelor musculare. Adică, altfel spus, se recoltează de la animale anumite celule stem care sunt translatate într-un bioreactor în care se multiplică şi din care se obţine această carne de cultură.
Datorită faptului că se pleacă de la sursă vie, sursă animală, nu ne permitem să-i zicem carne artificială, ea nu este produsă integral de om, ci pe baza unor celule existente în animal. Este numai ţesut muscular şi eventual s-au făcut progrese şi în partea de dozare de ţesut gras. Nu se reconstituie animalul, nu avem o asemenea dezvoltare a ştiinţei, ci se multiplică doar celulele musculare astfel încât se obține această masă cultivată de ţesut muscular, care poate să fie consumată fără nicio problemă, după cum demonstrează autorizările pe care le-a obţinut această carne.”
În bioreactor, celulele stem sunt scufundate într-un lichid care conține săruri, vitamine, zaharuri și proteine, precum și factori de creștere. Mediul bogat în oxigen, controlat de temperatură, permite celulelor să se înmulțească în ritm alert. Celulele stem se diferențiază apoi în fibre musculare, care se unesc, iar carnea poate fi pregătită pentru procesare sau gătit în termen de câteva săptămâni.
Din nou, profesorul Petru Alexe: „Carnea poate fi de orice tip, poate fi şi de peşte, şi de pui, şi de porc, şi de vită. E o problemă doar de multiplicare. Fără îndoială că partea de gust a cărnii este dată, în general, în directă corelaţie cu alimentaţia. Aici este vorba de influenţa nutrienţilor pe care îî băgăm în acest bioreactor.
Pentru că, dacă facem o analogie, până la urmă şi animalul este tot un bioreactor, doar că aprovizionarea lui cu nutrienţi şi-o face singur sau îl mai ajutăm noi din când în când. Chestiunea este că tot ceea ce aducem în acel bioreactor vom regăsi în partea de carne.
Pentru moment, nu avem o consistenţă complexă, nici sortimentele nu sunt foarte variate, dar cu siguranţă, ca în orice cercetare, lucrurile vor merge mai departe.”
Omenirea a consumat, anul trecut, 364 de milioane de tone de carne, iar potrivit celor mai recente proiecții, cererea de carne la nivel mondial va crește cu cel puțin 50% până în 2050! În contextul agriculturii tradiționale, aceasta va pune o presiune uriașă, iar carnea cultivată poate deveni o alternativă ecologică, spun susținătorii acesteia – ar putea avea un impact semnificativ mai mic asupra mediului decât cea produsă în mod convențional, necesitând cu 90% mai puțin teren, producând cu 94% mai puțină poluare a aerului și putând reduce gazele cu efect de seră cu 92%.
În plus, adaugă aceștia, spre deosebire de carnea provenită din regimul intensiv de creștere a animalelor, carnea cultivată nu necesită antibiotice pentru controlul bolilor provocate de bacterii ca Salmonella sau E. coli. Astfel, s-ar reduce fenomenul alarmant al transferului de antibiotice în corpul uman prin consumul de carne și al dezvoltării rezistenței la antibiotice, considerat de OMS o amenințare globală la adresa sănătății publice.
De partea cealaltă, sub motivația protejării tradițiilor culinare, Italia este singura țară din lume care, în noiembrie 2023, a interzis producția și comercializarea cărnii cultivate. Legea a fost criticată de comunitatea științifică și de organizațiile de protecția mediului ca fiind în contradicție cu trendurile și deschiderea la nivel global față de această oportunitate.
În cazul în care UE ar aproba vânzarea de produse din carne cultivată, Italia (precum și România, dacă interdicția aprobată, deja, de Senat va trece și de Camera Deputaților) nu ar putea opri importurile din alte state membre UE.
