Muzeul din Sighișoara
Sighișoara este unul dintre orașele României care păstrează un centru medieval atractiv. Aici, funcționează și un muzeu care în anul 2024 împlinește 125 de ani.
Marius Tiţa și Steliu Lambru, 05.05.2024, 15:17
Sighișoara este unul dintre orașele României care păstrează un centru medieval atractiv. De oraș se leagă numele celebrului voievod Vlad Țepeș Dracula, născut aici în 1431, un festival de artă medievală, cetatea fortificată, Turnul cu Ceas și de alte câteva puncte de actracție. La Sighișoara funcționează și un muzeu care în anul 2024 împlinește 125 de ani de la înfiinţare
Pe amplasamentul actual al orașului s-au găsit urme de locuire ale așezării militare romane Sandava. Orașul de azi avea să fie întemeiat de coloniști germani din Franconia, chemați de regele Ungariei Geza al II-lea în secolul al 12-lea. Primele atestări documentare ale orașului datează însă de la finele secolului al 13-lea. În cei 800 de ani de existență, Sighișoara a trecut prin perioade calme, dar și prin momente de spaimă și violență precum invazii, răscoale țărănești, războaie, asedii, epidemii de ciumă, incendii, agitații revoluționare. Cele două milenii de istorie sighișoreană sunt rezumate azi la muzeul local. Directorul muzeului Nicolae Teșculă a punctat câteva repere cronologice ale apariției instituției.
”Secolul al 19-lea se știe că era prin excelență un secol al naționalismului, al națiunilor și, bineînțeles, fiecare naționalitate dorea să-și prezerveze și să-și exprime valorile naționale. Acest lucru să producea și prin muzeificare, deci prin păstrarea unor artefacte care să identifice o națiune pentru un anumit teritoriu.”
După apariția Muzeului Brukenthal din Sibiu în 1817, inițiative locale de colecționari au dus la apariția altora, așa cum a fost și cel din Sighișoara. Nicolae Teșculă:
”Este vorba, în primul rând, de colecția liceului german, corpul profesoral al Gimnaziului evanghelic a adunat obiecte pentru uz școlar. Pe de altă parte, într-un an, în 1879, la Sighișoara au loc două evenimente. Se organizează, la începutul lunii iulie, o adunare generală a Asociațiunii Transilvane pentru Cultura și Literatura Poporului Român, cunoscută mai apoi sub numele de ASTRA. Tot în acest an mai are loc și o adunare a Societății de Științe Istorice din partea de est a Austro-Ungariei. Unul dintre inițiatorii organizării acestei sesiuni a Societății de Științe Istorice este un teolog și istoric Carl Fabrițius, originar din Sighișoara și profesor la liceul german. Cu această ocazie, el adună din Sighișoara și din jur mai multe obiecte și organizează o expoziție. Cumva lasă ca un testament celor care erau mai tineri să organizeze pe viitor un muzeu în Sighișoara, având în vedere valoarea excepțională a cetății care păstra și păstrează și astăzi aceste valori medievale.”
Eforturile comune ale elitelor sighișorene în stocarea și expunerea obiectelor care să aducă aminte de trecut au fost încununate de succes. Fabrițius era cel care începuse istoria muzeului și strădania sa avea să fie continuată de Josef Bacon. Nicolae Teșculă:
”Unul dintre voluntarii care au contribuit la realizare a expoziție a fost un tânăr la acea vreme, Josef Bacon. Ulterior, acesta va face facultatea de medicină și se va întoarce în orașul natal devenind medic al orașului. La finele secolului al 19-lea se hotărăște organizarea unui muzeu în cel mai reprezentativ turn al cetății și anume în Turnul cu Ceas. Inițial, acest turn fusese restaurat în 1894. Ulterior, se pare că la parterul Turnului cu Ceas, în 1898, se organizase o mică expoziție, așa-anumita cameră de patrician. Multe date nu avem despre ea.”
Orice început bun și o continuare bună nu pot avea decât o finalitate bună. Așa a fost și la muzeul din Sighișoara. Nicolae Teșculă:
”Ulterior, s-au adunat mai multe obiecte și, practic, în data de 25 iunie 1899 s-a deschis muzeul. Acest muzeu reunea un grup de inimoși și din 1905 va fi legat de o asociație care își avea sediul la Sibiu și care se numea Asociația Sebastian Han. Această asociație avea ca scop tocmai promovarea valorilor istorice și artistice. Aveau două tematici: pe de o parte, organizarea de expoziții în diferite cetăți sau biserici fortificate și, în același timp, promovarea artiștilor plastici din zonă, în special sași, care în acea perioadă activau în centrele din Transilvania, în special la Brașov și la Sibiu.
Această asociație va administra muzeul până în 1925. După 1925, muzeul intră sub tutela Bisericii Evanghelice și atunci are loc o dezvoltare a colecției. Pe lângă colecția din Turnul cu Ceas care cuprindea o istorie a Sighișoarei din cele mai vechi timpuri, începând cu epoca bronzului și terminând cu primul război mondial, tot aici mai exista un mic muzeu etnografic organizat în biserica mănăstirii, un mic muzeu de obiecte bisericești organizat în biserica din deal și un muzeu școlar. Au încercat inclusiv să organizeze în jurul Turnului cu Ceas și a spațiului verde dintre biserică și turn și a unui mic parc dendrologic și o grădină botanică și din 1933 putem spune că la Sighișoara exista un adevărat complex muzeistic.”
Muzeul de istorie din Sighișoara este azi unul cu o tradiție solidă. La apariția lui au contribuit entuziasmul și dăruirea, trăiri care de multe ori rămân mai puțin cunoscute posterității.