Fenomenul „fake news”, în atenţia Comisiei Europene

Fenomenul fake news se află în atenţia Comisiei Europene, iar experţii recomandă precauţie la informaţiile propagate în mediul online. Câtă încredere mai au cititorii în mass-media, am aflat la Ziua Ascultătorului» la Radio România Internaţional.

mihaela.pana, 18.01.2018, 09:09

Fenomenul „FAKE NEWS” este tot mai răspândit, iar propagarea informaţiilor false cu ajutorul tehnologiei se desfăşoară într-un ritm alert. Schimbările din ecosistemul informaţional al societăţilor impun o atenţie mai mare activităţii de pe reţelele de socializare şi a mijloacelor de propagandă computerizată – uzinelor de fabricat like-uri, trolilor care produc zgomot, algoritmilor care generează conţinut şi armatelor de roboţi care interacţionează între ei pentru a genera o falsă efervescenţă pe anumite subiecte aducându-le astfel în atenţia publică.

Noua formulă de consum media are pericolele ei, iar aceste pericole sunt în atenţia autorităţilor care încearcă să dezvolte politici de combatere. Pe de altă parte, şi consumatorii de informaţie sunt conştienţi de pericolele la care se expun, iar în acest sens ascultătorii Radio România Internaţional din întreaga lume ne-au împărtăşit opiniile lor şi „reţetele” cu care se protejează de informaţiile false.

Grup de experţi la Comisia Europeană

Comisia Europeană a numit recent grupul de experţi care se va ocupă de politicile pentru combaterea fake news şi a dezinformării în mediul online. Printre cele 39 de persoane selectate, se regăseşte şi Alina Bârgăoanu, decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA Bucureşti.

Alina Bârgăoanu: „Efectele noului ecosistem informaţional sunt confuzia, neîncrederea, enclavizarea, paralizia, ura, intoleranţa şi furiocraţia”

În abordarea personală cu care a fost inclusă ca expert în grupul european (nu reprezintă poziţia Comisiei Europene şi nici ale High-Level Expert Group on Fake News), Alina Bârgăoanu precizează că factorii care duc la fake news sunt din două categorii: factori care ţin de comunicare (jurnalismul de slabă calitate, pierderea prestigului şi a credibilităţii de către instituţiile tradiţionale, posibilităţile tehnologice nelimitate) şi factori care ţin de societăţile şi de perioada în care trăim (tirania emoţiilor, retorica anti-sistem, anti-establishment, slaba capacitate şi preocupare pentru robusteţea societăţilor în care trăim, pentru dezvoltare, pentru atenuarea unor fenomene complexe, cum ar fi inegalitatea, şi confruntările hibride sau competiţia pentru putere).

„Când vorbim despre fake news şi dezinformare online, să nu ne axăm doar pe propagandă”, pe acţiuni ostile de comunicare din partea unor state/ entităţi/ grupuri de interese (deşi e foarte tentant să facem acest lucru), ci să ne axăm pe un întreg repertoriu de metode, factori, actori, forme de manifestare: jurnalism de slabă calitate (cum am mai spus); satiră dusă la extrem; partizanat; opinii desprinse de fapte; senzaţionalismul; profitul şi altele”, susţine Alina Bârgăoanu.

Consultări publice la nivel european

Paralel cu selecţia online pentru grupul de experţi, Comisia Europeană a lansat şi o consultare publică privind știrile false. Fenomenul a luat amploare în ultima perioadă, iar executivul comunitar vrea să pună la punct o strategie eficientă de combatere a dezinformării online. Până pe 23 februarie 2018, oricine doreşte poate trimite un punct de vedere pe acest subiect.

Radu Magdin, analist politic: „Succesul fake news în România îl determină „senzationalismul” de care dau dovadă, caracterul pesimist şi apocaliptic dar şi faptul că mizează pe sentimente populiste.”

„Ştirile false sunt de două feluri. În primul rând, sunt informaţii false care au fost difuzate în mod deliberat de cei care speră să promoveze anumite cauze politice şi să facă bani din traficul online. În al doilea rând, sunt informaţii false care sunt difuzate de jurnaliştii care nu-şi dau seama că sunt false. Elementul cheie al acestor tipuri de ştiri false este că adesea conţin o fărâmă de adevăr, care le dă un parfum de veridicitate.

Din păcate, România este o ţintă permanentă a fenomenului de fake news. Fiind la graniţa UE şi făcând parte din NATO, ţara noastră este bombardată de ştiri care dezinformează, urmând agenda Moscovei şi nu numai. Aparent, societatea românească abia acum începe să conştientizeze pericoulul fake news. Până acum, fenomenul nu era luat în serios însă nici nu avea o aşa mare amploare: teoria conspiraţiei promovată de unele televiziuni nu ajută la depoluarea mediului de fake news. În lumea digitalizată în care trăim, accesul la informaţii corecte este unul vital. Cu toate acestea, este datoria noastră să ştim să filtrăm informaţiile primite. Astfel, ştirile false au următoarele caracteristici: sursa ştirilor este una incertă, conţine exagerări flagrante, nu menţionează de unde îşi obţine informaţiile, face predicţii apocaliptice, conţine datele unui sondaj fără să menţioneze cine l-a realizat, pe ce eşantion de populaţie etc, are autor necunoscut. Dacă una sau mai multe dintre aceste semne se regăsesc, trebuie să verificăm informaţia căutând ştiri similare. În general, ştirile false nu se regăsesc cu aceeaşi perspectivă şi în alte surse.

Succesul fake news în Romania îl determină „senzaţionalismul” de care dau dovadă, caracterul pesimist şi apocaliptic dar şi faptul că mizează pe sentimente populiste. Discreditarea anumitor figuri politice atât pe plan european cât şi local creşte sentimentul naţionalist în România până la exagerare, fake news îndeplinindu-şi scopul. Se servesc apoi câteva ştiri cu nostalgia vremurilor comuniste, sau legate de prosperitatea şi securitatea actuală a Rusiei şi, brusc, aceasta devine în ochii populaţiei o variantă mult mai dezirabilă faţă de UE spre exemplu”, precizează Radu Magdin.

Raport NATO despre tacticile propagării fake news şi recomandări pentru depistare

Anul trecut, un raport al Centrului de Excelenţă NATO pentru Comunicaţii Strategice dezvăluie care sunt tacticile, metodele şi platformele folosite în funcţie de regiune. De asemenea, specialiştii au realizat şi o serie de recomandări prin care publicul poate să recunoască propagarea fake news în mediul online şi să se delimiteze de conţinutul dăunător.

> Acordaţi atenţie secţiunii de Contact dintr-un site pentru a verifica autenticitatea acestuia şi a autorilor.

> Citiţi întregul articol şi nu vă rezumaţi doar la titluri sau introduceri.

> Acordaţi atenţie specială adresei URL, surselor citate, imaginilor, elementelor de design şi standardelor editoriale ale scriiturii în mediul online.

> Când aveţi dubii, verificaţi credibilitatea informaţiilor pe un site specializat în verificarea faptelor, precum snopes.com, factcheck.org, mediabiasfactcheck.com sau politifact.com.

> Verificaţi cu ajutorul motoarelor de căutare precum Google, Bing sau Yahoo dacă sunt şi alte articole publicate pe acelaşi subiect şi urmăriţi care este legătura între sursele rezultate.

> Verificaţi data articolului, dacă articolul este sau nu de actualitate, dacă a fost publicat anterior şi dacă nu cumva este readus în atenţie pentru a afecta percepţia asupra unui eveniment din actualitate.

> Verificaţi dacă articolul este prezentat într-o manieră controversată. Informaţiile false sunt publicate de cele mai multe ori sub un titlu senzaţionalist.

> Verificaţi dacă articolul sau postarea are like-uri, distribuiri sau comentarii. Calitatea şi cantitatea acestora vă vor oferi informaţii despre autenticitatea conţinutului.

Opinia ascultătorilor Radio România Internaţional despre fake news

În luna noiembrie a anului trecut, de «Ziua Ascultătorului» la Radio România Internaţional, tema discuţiei a fost fake news şi încrederea în mass-media. Ascultătorii din toate colţurile lumii au contribuit cu opinii şi au mărturisit câtă încredere mai au în presă.

Liu Fajian, din China:

„În legătură cu încrederea în mass-media: cel mai mult am încredere în posturile TV, radio şi în publicaţiile de nivel naţional. În acest moment, reţelele de socializare s-au dezvoltat într-un mare grad, peste tot abundă diverse ştiri false. De aceea sunt foarte precaut. Mă simt obligat să caut surse multiple când navighez pe net, apoi le analizez şi separ ce este adevărat de ce este fals.”

Martin Gallas, din SUA:

„Fake news’ nu este ceva nou. Problema obiectivităţii într-o lume plină de subiectivitate a existat încă de la apariţia primelor ziare şi pamflete. Prin gândire critică şi documentare putem totuşi să separăm adevărul de neadevăr. Ca fost bibliotecar, mi se pare interesant să văd cât de multe puncte de vedere se găsesc astăzi exprimate pe internet şi îmi place să le găsesc pe acelea în care pot avea încredere. Când am început să ascult radio pe unde scurte în 1961, nu mi-a luat mult, chiar ca adolescent la vremea aceea, să diferenţiez între staţii de propagandă ca Radio Moscova, Radio Peking şi chiar Radio Bucureşti, şi staţii independente şi să spunem mai obiective, de ex. BBC, the Swiss Broadcasting Corp and Radio Suedia. Azi, lucrurile sunt mai complexe, dar încă e posibil să separi adevărul de ficţiune în peisajul media.”

Jon Roz, din Filipine:

„Personal, nu sunt un fan al conceptului de fake news. Mi se pare că este simplist şi îmi aduce aminte de felul în care profesorii din şcoala elementară simplificau anumite cuvinte pentru ca minţile noastre naive de copii să le înţeleagă. Mă frustrează faptul că agenţiile de ştiri din Vest, mai ales, lipesc eticheta fake news pe orice articol sau ştiri în care nu au încredere sau pe surse de care nu le place. Folosesc internetul din 1999 şi am citit multe lucruri online care nu sunt neaparat factuale dar pe care nici nu le-aş eticheta ca fiind fake news. Pe atunci, oamenii ştiau că trebuie să fie circumspecţi. Nu era nevoie să ne avertizeze nimeni în legătură cu ce citim şi ce trebuie să credem. Oamenii au dreptul să exprime păreri diferite. Trebuie să aplicăm gândirea critică şi să nu ne acuzăm unul pe celălalt de perpetuarea unor ştiri false doar pentru că nu suntem de acord cu părerile celorlalţi. Părerile nu sunt fapte, dar nu sunt nici ‘false’.”

Ivan Lebedev, din Rusia:

„Anul acesta vă întrebaţi ascultătorii care vă urmăresc, dacă merită să avem încredere în masmedia. Iar eu vâ răspund, Sigur că da, cum să nu.

Profesia de ziarist, de reporter, de moderator de emisiuni informative rămâne importantă din punct de vedere al informării ascultătorului, telespectatorului sau cititorului în legătură cu problemele societăţii globale contemporane. În principal acest lucru este valabil pentru viaţa politică şi socială.

În această situaţie, angajaţii mijloacelor de informare în masă au capacitatea de a colecta şi sistematiza un material destul de complex, de a adapta prezentarea calitativă a materialelor pentru un public interesat. Datorită activităţii continue şi eficiente ale mass-media, orice locuitor al planetei are posibilitatea de a fi părtaş la orice eveniment care are loc în orice regiune, iar acum chiar şi dincolo de limitele planetei noastre (vorbesc despre cercetările spaţiale şi ştirile de pe Staţia spaţială Internaţională).”

John Cooper, din SUA:

„Cu apariţia canalelor de ştiri 24/7, tv şi online, accentul a început să se pună pe senzaţionalism şi neadevăruri care sunt difuzate înainte ca informaţia să se verifice în întregime. Ratingul a devenit mai important decât raportarea unor ştiri factuale. Ştiri false au început să fie diseminate pentru a influenţa opinia publică asupra unor subiecte sociale şi politice critice. Vezi alegerile prezidenţiale din America din 2016. Astăzi am atins un punct de saturaţie în ştirile care ajung la public. Am pierdut multă încredere în presa de ştiri deoarece mi se pare că este subiectivă şi reprezintă agenda celor care deţin companiile de ştiri sau a celor care au bani să cumpere conţinut. “Echidistanţa şi obiectivitatea” sunt o farsă acum. Ca cititor de ştiri trebuie să sapi prin multe nivele de senzaţionalism, jumatăţi de adevăruri şi propagandă să ajungi la ştiri reale. Şi chiar şi atunci te îndoieşti de validitatea a ceea ce citeşti.”

Michael Lindner, din Germania:

„Tema de anul acesta a Zilei Ascultătorului la RRI nu mai prea poate fi depaşită în actualitate. Zilnic încercăm să nu ne informăm unilateral, respectiv să facem diferenţa între adevăr şi minciună. Un lucru este evident: nu putem avea încredere oarbă în mass-media. Cu repeziciune, Fake News pot face în câteva secunde ocolul lumii şi pot stârni panică şi teamă. Ştirile false nu sunt însă un fenomen al erei digitale, ele există de mii de ani. Dacă ne uităm în istoria omenirii, atunci vedem că deja faraonii egipteni, precum Ramses al II-lea, în 1274 î Chr., apelau la Fake News. Se zice că el i-ar fi invins pe Hitiţi, în realitate însă el a scăpat cu mult noroc de o înfrangere, despre care nu se vorbeşte. În Egipt nu a aflat nimeni despre aceasta. Cum se şi putea altfel? Este cel mai vechi Fake News, pe care îl cunoaştem. Eu sunt sigur că acest fenomen al Fake News există de când omenirea. Un alt Fake News, cu urmări tragice, a fost atacul SS-ului german asupra emiţătorului Gleiwitz în anul 1939, dat drept al forţelor poloneze. Astfel urma să fie învinovăţită Polonia pentru declanşarea celui de al Doilea Război Mondial. Aceste exemple demonstrează că ar trebui să fim foarte atenţi cu Fake News. Astfel de minciuni dăunează mass-mediei şi retelelor sociale, care se folosesc de Fake News, chiar şi cu riscul de a pierde încrederea utilizatorilor. De aceea este foarte important să privim cu scepticism şi să ne punem întrebări în faţa tuturor ştirilor dubioase, respectiv puţin credibile. Ceea ce putem face, dacă ne informăm din mai multe surse şi dacă apelăm la toată mass-media aflată la dispoziţie. Deci, eu am încredere în mass-media, atât timp cât pot să apelez la mai multe surse de informare.

Fake News probabil că vor însoţi tot timpul omenirea. Ele sunt expresia ruşinii, invidiei, lăcomiei, prostiei sau sunt răspândite în scopuri politice sau comerciale.”

Christian Ghibaudo, din Franţa:

„În februarie 2017, un sondaj a arătat că neîncrederea în mass-media se accentuează. Francezii acordă din ce în ce mai puţină încredere mass-mediei. Pe vremuri, presa naţională era acuzată că nu vorbeşte despre subiecte care îi preocupă pe francezi. Şi era chiar acuzată de manipulare.

Francezii, mai ales cei tineri, manifestă dezinteres pentru informaţie. Internet-ul este prima sursă de informaţie pentru un sfert dintre francezi, şi asta în pofida neîncrederii faţă de informaţiile vehiculate acolo, Internet-ul şi mai ales reţelele de socializare.

Multe persoane consideră că alegerile prezidenţiale franceze au fost manipulate de presa franceză – mai ales anumite radiouri şi posturi de televiziune, care au fost acuzate că au favorizat alegerea D-lui Macron. Însă în Franţa, se uită repede faptul că presa a fost dintotdeauna o presă de opinie. Înainte, era presa scrisă, cu ziare naţionale sau regionale în slujba diferitelor curente politice, economice sau religioase. Acum este vorba mai ales de televiziunile de ştiri, care informează francezii, şi acolo există interese politice şi financiare. Totuşi, putem să sperăm că există obiectivitate din partea ziariştilor.

Într-o perioadă în care dezinformarea este o practică tot mai răspândită, în care site-uri Internet partizane se prezintă ca nişte site-uri de ştiri pentru vehicularea propagandei şi în care lumea este neliniştită de creşterea populismelor, acest studiu sună ca o cerinţă de revenire la normal. Ziariştii au o misiune urgentă: să reinstaureze încrederea. Acest lucru începe printr-un exerciţiu necesar de autocritică.

Cred că la anumite posturi internaţionale, care nu au ambiţii planetare, precum RRI, Radio Praga sau DW, ştirile prezentate sunt mai independente. Iată de ce, de apropape 40 de ani, ascult mai ales ştirile prezentate de posturile de radio internaţionale. Nu trebuie să uităm că până la mijlocul anilor ’80, în Franţa nu exista o mare liberate a informaţiei, posturile de radio private erau toate controlate de statul francez.

În concluzie, aş spune că am tot acelaşi grad de încredere, sau mai bine zis, încrederea mea nici n-a scăzut, nici n-a crescut. Întotdeauna am considerat că ceea ce era spus sau scris nu era decât o parte din adevăr. După părerea mea, trebuie ca fiecare să îşi formeze propria opinie, ciugulind” ştiri de peste tot.”

Olexandr Kozlenko, din Ucraina:

„Tema propusa mi se pare interesantă și, totodată, de actualitate, inclusiv prin prisma colaborării mele cu un mic ziar regional. Nu știu care este situaţia în alte țări, dar voi împărtăși cu dumneavoastră câteva opinii privind presa ucraineană.

Din păcate, mass-media nu se află în topul încrederii ucrainenilor în instituții. Potrivit ultimelor sondaje Biserica, voluntarii şi Armata se bucură de cea mai mare încredere în rândul ucrainenilor. Cei mai mulţi respondenţi spun că au puţină şi foarte puţină încredere în mass-media ucraineană.

Cauzele sunt evidente: principalele canale TV sunt private, apropiate de cei mai influenţi oligarhi. Mass-media publică este abia la început, îi este greu să concureze cu posturile private, are nevoie de timp. Adesea mă trezesc în situaţia în care pot intui reacția diverselor televiziuni la un anumit eveniment, cunoscându-le obedienţa şi politica editorială. Din ce în ce mai evidentă devine prezentarea părtinitoare a evenimentelor politice din țară, a viziunilor subiective asupra schimbărilor care au loc în Ucraina.

Același lucru, dar într-o măsură mai mică, se poate spune si despre presa scrisă. Multe articole sunt publicate la comandă, iar la nivel regional și local, asistăm la o promovare intensă a autorităților locale. Se furnizează informație unilateral, fără a se oferi mai multe puncte de vedere referitor la o anumită problemă.

Internetul se bucură de mai multă încredere, oferă mai multe surse de informații, dar nu toate sunt de încredere. Se diseminează multe ştiri false, pe care utilizatorul le comentează sau le distribuie, fără a face cel mai mic efort de verificare. Este destul de răspândit fenomenul numit trolling, menit să agite spiritele sau să distragă atenţia utilizatorilor.

De multe ori mijloacele de informare în masă devin instrumente de manipulare, fără ca marea majoritate a consumatorilor de produs informativ să realizeze acest lucru. De fapt, jurnalismul nostru este departe de standardele BBC. Iar deseori, în căutarea senzaționalului, jurnalistul nu verifică cu atenție informațiile, ceea ce, în cele din urmă, sporește neîncrederea în mass-media.

În ceea ce mă priveşte, am încredere în mass-media parțial, sunt selectiv în alegerea informaţiei, în funcţie de reputația publicației, a postului de radio sau TV, și, cel mai important, încerc să aflu poziţia mai multor mijloace de informare în masă, înainte de a-mi forma propria opinie despre un eveniment. Bineînțeles, că un rol aparte îl are autorul unui articol, comentariu sau al unei ştiri. Sunt persoane în care am încredere totală, pentru că au oferit întotdeauna informații mai mult sau mai puțin obiective.”

Anatoli Klepov, din Rusia:

„Ştirile fake sunt în ultima vreme din ce în ce mai des întâlnite în Internet. Acest lucru este legat de faptul că fiecare îşi doreşte să prezinte ceea ce îşi doreşte ca fiind realitate şi să facă acest lucru primul. În particular, sunt înmormântaţi oameni care află din Internet că au murit, ceea ce este absurd în ziua de azi.

Unii scriu ştiri fake pentru a afla părerea oamenilor pe diferite teme şi pentru a afla cum va fi primită o lege sau alta. Părerea mea pe acest subiect este că nimeni nu va schimba această situaţie şi pe viitor vor exista ştiri fake, iar noi ar trebui să nu luăm totul de bun de la început, să comparăm cu alte situaţii similare, care sunt descrise în ştiri şi să ne creăm o părere proprie.”