Covrigi de Buzău

Buzăul se remarcă prin câteva produse cu denumire de origine,fiecare cu o poveste legată de târgurile organizate într-o zonă situată la întretăierea unor drumuri comerciale care legau trei provincii istorice româneşti T.Românească, Moldova şi Transilvania

Ștefan Baciu, 16.06.2023, 13:37

Buzăul se remarcă prin câteva produse cu denumire de origine, fiecare cu o poveste legată de târgurile organizate într-o zonă situată la întretăierea unor drumuri comerciale care legau cele trei mari provincii istorice româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

La apariţia unor produse tradiţionale au contribuit şi refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă din ajunşi la sfârşitul secolului al 18-lea în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce. Sârbării, chiar aşa li s-au spus aşezărilor întemeiate de sârbi în zona Buzăului, unde a apărut babicul de Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, un cârnat din carne de porc, uscat şi condimentat cu boia de ardei iute.

Există şi covrigii de Buzău, mici, cu un diametru de 7… 8 centimetri, vânduţi „la şir”, adică legaţi cu o sfoară, la uşa brutăriei. Se fac din aluat dospit şi sunt copţi în mod tradiţional în cuptoare pe vatră. Se pare că ei au apărut în secolul al 18-lea, fiind comercializaţi de negustorii greci care se stabiliseră în zona Buzăului, aceşti covrigi fiind oferiţi în cârciumi împreună cu băutura comandată. Refugiaţii bulgari, stabiliţi în localitatea Mişcov, erau însă cei care produceau aceşti covrigi, care, uneori, erau daţi şi cu miere. Cu ingrediente simple – făină, drojdie, sare şi apă – se obţinea coca lăsată pentru puţin timp la dospit. Bătrânii covrigari din Buzău consideră că nu ingredientele sunt importante, ci etapele de preparare, adică frământarea, fierberea şi coacerea lor.

Prepararea unei șarje de covrigi durează circa o oră. După ce a fost lăsat să dospească, aluatul ajunge la modelat. Se obţin astfel acele inele subţiri din cocă, după care covrigii sunt opăriţi în apă în care s-a pus bicarbonat de sodiu. Datorită acestei etape, covrigul de Buzău capătă la coacere o coajă lucioasă şi crocantă, în timp ce în interior rămâne moale, chiar mai multe zile. Până în urmă cu circa 30 de ani, erau utilizate cuptoarele cu boltă din cărămidă, încălzite chiar şi cu lemne, iar covrigii erau lăsaţi pe vatră circa 5 minute, până ce începeau să se rumenească. Apariţia cuptoarelor electrice cu bandă, care asigură o coacere rapidă a produselor de patiserie, a modificat, pentru unii producători, metoda de obţinere a covrigilor de Buzău. Producătorii industriali au pus pe piaţă mai multe variante de covrigi de Buzău: simpli, cu sare, cu mac sau cu susan.

În august 2018, covrigii de Buzău au devenit marcă atestată şi recunoscută la nivel naţional. La nivel local, se lucrează la dosarul prin care „covrigii de Buzău” să primească din partea Uniunii Europene, eticheta de produs cu Indicaţie Geografică Protejată.