Pomana porcului
Mai sunt doar câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun.
Ștefan Baciu, 17.12.2021, 16:30
Mai sunt doar
câteva zile până la Ignat (20 decembrie), ziua în care în România are loc sacrificarea rituală a porcului care urmează să fie preparat pentru masa de Crăciun. Preparate tradiţionale pentru
masa de Crăciun sunt caltaboşul, piftia, lebărul, slănina, şunca semiafumată,
cârnaţii şi sarmalele, însă trebuie menţionat că porcul nu este consumat
integral în perioada Sărbătorii Crăciunului, de pe urma acestuia rămânând
slănină şi şuncă, produse conservate prin afumare, cârnaţi şi carne prăjită,
puse la păstrare în borcane cu untură. Prepararea
tuturor acestor produse în propria gospodărie este un motiv de mândrie, însă
dincolo de poarta gospodăriei se poate transforma într+o adevărată competiţie.
O astfel de competiţie au iniţiat-o, cu foarte mulţi ani în urmă, jurnaliştii
unei redacţii din Timişoara.
De la înfruntarea din redacţia bănăţeană, unde
fiecare a venit cu cârnaţii acasă sţa ajuns apoi la o competiţie deschisă, pe
două secţiuni, una pentru cei care fac cârnaţi în propria gospodărie
pentru consumul propriu şi alta pentru întreprinzătorii care produc cârnaţi în
scopul comercializării. Timpul de
preparare a cârnaţilor bănăţeni este de circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg
de carne de porc şi de jumătate de kg de slănină, de o căpăţână de usturoi, de
o lingură de boia dulce, de coriandru uscat, de piper râşnit, sare şi de supă
de oase. Carnea de porc şi slănina, tăiate in cuburi, se trec prin maşina de
tocat, după care se amestecă cu usturoiul pisat, cu toate celelalte condimente
şi cu puţină supă de oase pentru a se omogeniza. După aceea, se umplu maţele cu
această compoziţie, iar în continuare cârnatii sunt lăsaţi la zvântat şi apoi
sunt puşi la afumat. Se pot consuma ca atare sau prăjiţi în ulei sau untură
alături de o răchie de Banat.
Primul pas până la acea competiţie este sacrificarea
rituală a porcului, ocazie cu care este pregătită aşa-numita pomană a porcului, oferită
celor care au participat la această operaţiune. Cum ajungem la pomana porcului, un preparat
necesar după atâta muncă şi, eventual, după ţuica fiartă care este servită
tradiţional atunci când tranşarea se face în aer liber? Într-un vas de tuci
(fontă) se pune puţină osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
abdominală a porcului şi din care se obţine untura.
După ce se topeşte
grăsimea, în untura încinsă punem cubuleţe de carne crudă (costiţă, fleică şi
pulpă), puţin ficat de porc şi lăsăm să se rumenească puţin. Adăugăm apă şi
lăsăm să fiarbă înăbuşit, la foc potrivit, circa jumătate de oră, amestecând
din când în când. Curăţăm o căpăţână de usturoi, iar căţeii de usturoi, tăiaţi
mărunt, îi adăugăm în vasul de tuci. Spre final, presărăm o linguriţă de cimbru uscat şi turnăm puţin vin roşu, condimentăm cu piper şi
punem sare după gust. Aceasta este pomana porcului, care se serveşte caldă,
împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin roşu.