Astra Film Festival, sărbătoarea filmului documentar
În perioada 15-22 octombrie s-a desfășurat la Sibiu cea de-a 30-a ediție a celui mai longeviv festival de film din România, Astra Film Festival.
Corina Sabău, 23.10.2023, 09:21
În perioada 15-22 octombrie s-a desfășurat la Sibiu cea de-a 30-a ediție a
celui mai longeviv festival de film din România, Astra Film Festival.
Selecția
de anul acesta a inclus peste 130 de filme provenind din 40 de țări, prezentate
în cele patru secțiuni competiționale- Voci emergente ale documentarului,
Europa Centrală și de Est, România și DocSchool- și într-o serie de programe
speciale.
Peste 75 de filme au fost prezentate în premieră națională la Astra
și spectatorii prezenți la Sibiu au avut ocazia să vadă filme premiate la
Sundance, Cannes, Berlinale sau IDFA.
Ediția aniversară a festivalului s-a
deschis cu proiecția filmului Întâlnindu-l pe Zelenski (work-in-progress).
Co-regizat de laureatul premiului Emmy, André Singer și de regizorul și actorul
Liev Schreiber, filmul urmărește povestea lui Volodimir Zelenski, de la
copilăria petrecută în URSS până succesul pe care l-a avut în industria show business-ului,
iar apoi în funcția de președinte al Ucrainei.
Sara Budrala face parte din
echipa Festivalului Internațional de Film Astra și ne-a vorbit despre două
dintre secțiuni: România și Voci emergente ale documentarului.
Eu
am avut norocul să particip și la selecția acestor filme din secțiunea România,
astfel că am putut să văd o mare varietate de filme care au fost produse anul
acesta în țara noastră. Pot spune că, în urma vizionării lor, mi-am creat o
imagine foarte vastă despre filmul documentar și despre cât de diferite pot fi
viețile, destinele oamenilor care locuiesc în aceeași tară. Cred că una dintre
cele mai mari calități a acestei selecții de film este că aduce în prim plan
oameni pe care îi întâlnim destul de rar, oameni care nu sunt prezentați de
obicei în toată complexitatea lor în media.
Mă refer la personajele câtorva
filme din această secțiune, hoți, oameni fără adăpost, oameni săraci,
violatori, tot felul de personaje apar în această secțiune și este interesant
să le descoperi viața. Iar filmele respective sunt realizate de autorii lor
într-un mod original, sunt filme care invită la empatie și la o înțelegere mai
profundă a acestor oameni. În ceea ce privește secțiunea Voci emergente ale
documentarului, este una dintre cele mai inovatoare secțiuni și nu doar prin
temele -să spunem- exotice pentru noi, cei din această parte a Europei, ci și
prin felul în care sunt abordate, filmele respective depășind limbajul
cinematografic convențional.
De exemplu, unul dintre filmele din această
secțiune este realizat exclusiv din capturi de ecran care provin dintr-un joc
video, iar filmul respectiv se joacă cu limita foarte neclară dintre realitatea
virtuală și realitatea familiară nouă. Am observant că mulți dintre regizorii
prezenți în această secțiune au tendința de a întoarce camera spre ei înșiși
sau spre familiile lor, în încercarea de a rezolva traume generaționale și de
a-i înțelege pe cei apropiați.
La
secțiunea ‘România’, premiul pentru cel mai bun documentar a revenit peliculei
Dulcele sărut al pământului, realizat de cineastul francez Gautier Gumpper.
Este un film care spune povestea unui român care a ales să trăiască sub un pod
din Strasbourg și care protestează într-un mod inedit la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului pentru nedreptatea care i s-a făcut în România. La secțiunea
Europa Centrală și de Est, premiul pentru cel mai bun documentar a fost
câștigat de filmul Vântul schimbării, realizat în orașul natal al lui Stalin
din Georgia. Câștigătorul secțiunii Voci Emergente ale filmului documentar este
pelicula Locul unde nimeni nu zice te iubesc, o incursiune într-o comunitate
amerindiană din Columbia. Cel mai bun documentar studențesc a fost desemnat un
film românesc – Dansez și eu la nunta părinților mei – realizat de Andreea
Chiper.
