„Acasă, departe”, un nou roman semnat Adrian G. Romila
În această vară, scriitorul Adrian G. Romila și-a lansat cea mai recentă carte intitulată Acasă, departe.
Christine Leșcu, 23.08.2023, 02:14
În această vară, scriitorul Adrian G. Romila și-a lansat cea mai recentă carte intitulată „Acasă, departe”. Apărut la editura Polirom, volumul conține, de fapt, trei romane a căror acțiune se petrece în epoci diferite legate între ele de același personaj: un alter ego al autorului care, de fapt, îi poartă și numele. Despre subiectul acesta, neobișnuit în aparență, Adrian G. Romila mărturisește că este unul foarte personal. Voiam de mult să o scriu pentru că, în general, scriitorii scriu despre ce nu fac în realitate, dar despre citesc, scriu sau visează. Aveam demult subiectul în cap, poate nu așa de dezvoltat încât să ocupe 460 de pagini, dar până la urmă așa mi-a ieșit. E o carte de visător, o carte care invită la visare și la călătorie.
Și „Acasă, departe”, ca și celelalte proze ale scriitorului din Piatra Neamț, are în centru pasiunea sa pentru călătoriile pe mare și pentru corăbii, Adrian G. Romila fiind, de asemenea, colecționar și creator de machete de nave. Din punct de vedere strict literar, volumul este, la rândul său, o călătorie printre genuri și stiluri, ne asigură criticul Marius Chivu.
Sunt trei romane, fiecare având un gen diferit, dar apăsând toate trei pe partea documentară, dar lucrând diferit cu ficțiunea și cu autobiografia, pentru că eu cred că există personajul Adrian G. Romila. Este practic o autobiografie a autorului, așa cum vrut el s-o scrie. Și mă gândeam ce analogie legată de acest triptic să folosesc, aceste trei romane. M-am gândit la pasta de dinți Aquafresh în trei culori : roșu, alb și albastru. Vă las pe fiecare să vedeți care culoare se potrivește cu cele trei bucățele ale acestui triptic. Există, în primul rând o parte bine documentată a cărții. (…) Apoi are un nivel, firește, al imaginarului foarte bine dezvoltat, pentru că nu faci nimic doar cu datele. Trebuie să poți să imaginezi, să descrii personajele, să le faci să vorbească. Sunt câteva personaje formidabile, cel puțin în prima parte, cea a romanului Revoluției, cel plasat în 1835. (…) Și, bineînțeles, există și dimensiunea asta meta-narativă, meta-biografică, în care avatarurile literare ale lui Romila umblă prin istorie. Așadar, prima parte sau primul roman e un roman de aventuri, picaresc, care loc pe mare și cuprinde puțină istorie alternativă. Al doilea roman are o dimensiune mai detectivistică, e un fel de istorie autobiografică. E și mult existențialism acolo. Și apoi vine partea finală, care este probabil cea mai dificilă. E plasată în trecutul cel mai îndepărtat, în vremea lui Ovidiu și limbajul trebuie să-i fi pus niște probleme. (…) Oricum, sunt patru sute cincizeci de pagini și merită degustate pe îndelete.
Adrian G. Romila a publicat în anii din urmă romanul „Apocalipsis” și a contribuit cu câte un text în antologiile Cartea orașelor (Humanitas, 2021) și KIWI (Polirom, 2022). Publică frecvent eseuri, povestiri și cronici literare în reviste „pe hârtie” și pe internet. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN Club România și este redactor la trimestrialul cultural Conta, editat la Piatra-Neamț.