Prima pagină » Rubrici » Eveniment cultural » „Retroversiuni”, antologie de proză scurtă scrisa de autoare contemporane

„Retroversiuni”, antologie de proză scurtă scrisa de autoare contemporane

22 de scriitoare s-au reunit recent în antologia de proză scurtă Retroversiuni pentru a descrie mai multe ipostaze ale feminității de azi

Christine Leșcu, 19.07.2023, 15:15

22 de
scriitoare s-au reunit recent în antologia de proză scurtă Retroversiuni
pentru a descrie mai multe ipostaze ale feminității de azi: rolul de mamă,
disfuncționalitățile de cuplu, echilibrul precar dintre personal și
profesional, violența domestică și sufocantele mentalități patriarhale care
încă dăinuie. Volumul a fost publicat de Editura Paralela 45, fiind coordonat
de poeta și publicista Cristina Ispas care ne și spune cum le-a selectat pe
autoare: Au fost
mai multe criterii. Mi-am
dorit să am autoare foarte bune, din generații diferite. Mi-am dorit în același
timp să am autoare care nu au cochetat foarte mult cu proza până acum. M-am
gândit că le-aș putea stimula și, într adevăr, mi-au adus multă bucurie textele
lor. Am vrut să fie de vârste diferite. În plus, sunt incluse trei autoare din
Basarabia (Republica Moldova) și am vrut să aibă stiluri diferite. M-am gândit
la vocea lor și am și încercat să le împletesc în antologie, astfel încât să se
vadă diferența dintre texte și să nu fie de același fel prea multe nici
stilistic, nici tematic, unul după altul. Sper că mi-a reușit destul de bine.

Pentru
cele 21 de scriitoare invitate de Cristina Ispas, îndemnul inițial a fost de a
scrie despre femei în situații vulnerabile, iar rezultatul a fost o antologie
cu texte care reflectă aceste subiect din unghiuri cât mai diverse, ne explică
antologatoarea: Impulsul inițial mi-a spus că nu aș vrea să
am doar texte referitoare la clasa de mijloc, la femei provenind din centrul
Bucureștiului sau al orașelor mari sau dintr-o corporație. Mi-am
zis să ne uităm un pic și la personajele feminine din jurul nostru cu care avem
ocazia să ne întâlnim foarte des, oriunde ne-am afla. Mă gândesc la vecine de
bloc, la vânzătoarea de la supermarket, la cineva cu care ne intersectăm într-o
sală de așteptare la medic. Dar apoi mi-a fost teamă ca autoarele să nu resimtă
lucrul ăsta ca pe o restricție. Și mi-era teamă ca, astfel, să se apropie de
vocea unui personaj cu care nu au prea multă legătură. Deci a fost foarte greu
să respect conceptul ăsta imediat după ce l-am lansat. Dar sunt câteva autoare
– Corina Sabău, de exemplu – care au respectat foarte bine ideea inițială, la
fel și Ioana Bradea, care a făcut o documentare serioasă pentru textul ei.

Chiar Cristina Ispas, antologatoare, a contribuit cu o povestire care are
în centru un personaj feminin în aparență neinteresant și banal, dar căruia
autoarea știe să-i redea valoarea. Cristina Ispas. Am ales acest
personaj pentru că mi se pare că este foarte important să dialogăm foarte mult
cu cei din jurul nostru. Și pentru un scriitor cred că modalitatea cea mai bună
de a încerca să îl înțeleagă pe celălalt este prin intermediul unui text,
încercând să construiască o poveste și să o înțeleagă pe a celuilalt în același
timp. Dar mi-am dorit și să descriu câteva tipologii destul de des întâlnite la
noi, câteva situații care mi se pare că se repetă și să pun cumva lumina pe
ele. Dincolo de personajul principal, care are tot felul de temeri, dar care e
totuși deschis și la alte opinii și nu crede că are dreptate chiar de fiecare dată.
Am încercat să arăt că niciunul dintre noi nu suntem creionați doar în alb și
negru. Fiecare are o personalitate complexă și cu bune, și cu rele. Ideal ar fi
să încercăm să ne tolerăm și să ne înțelegem, pe cât posibil, cât mai mult, să
nu ne respingem din start pentru un episod greșit, pentru o mișcare greșită.