Expoziția „Interior-intimitate-afinitate în reședințe particulare din Bucureștiul La Belle Époque”
Muzeul Municipiului București (MMB) aduce în luna mai o invitație expozițională pentru iubitorii perioadei La Belle Époque .
Ion Puican, 22.05.2023, 14:24
Muzeul Municipiului București (MMB) aduce în luna mai o invitație expozițională pentru iubitorii perioadei „La Belle Époque” (sfârșitul secolului al XIX-lea – convențional datată în 1871 până la începutul Primului Război Mondial – 1914). Fotografii de epocă și ecouri extrase din presa vremii formează o imagine asupra vieții de familie, culturale și sociale și asupra procesului modernizării din acea perioadă. Despre ce expoziție este vorba, despre conținutul acesteia, am aflat de la curatoarea și muzeograful de la Secția de Antropologie Urbană a MMB Alexandra Rusu:
„În luna mai, la Casa „Filipescu-Cesianu”, vă invităm să vizitați noul proiect expozițional „Interior-intimitate-afinitate în reședințe particulare din Bucureștiul La Belle Époque”, găzduit de mansarda muzeului până pe 28 mai. Este vorba despre o expoziție de fotografie care valorifică patrimoniul Muzeului Municipiului București și care prezintă secvențe din universul intim al vieții de acasă. În această perioadă, populația Bucureștiului se dublează, fapt care determină un ritm al construcțiilor de locuințe noi sau de modernizare a celor vechi fără precedent. Capitala a fost modernizată, a fost reinventată, capătă o nouă identitate, iar arhitectura de factură eclectică franceză contribuie semnificativ la supranumele de Micul Paris. Totodată, Belle Époque a fost epoca burgheză prin excelență, dominată de convenții și de convențional, mai ales în spațiul public, dar cu puternice reverberații asupra vieții private, Începând cu arhitectura casei și până la comportamentul copiilor, universul vieții de acasă trebuia să exprime valorile unui om civilizat, un om care afișa o imagine plăcută și un autocontrol deplin.”
Alexandra Rusu ne-a vorbit despre arhitectura acelor timpuri și modernizarea capitalei României:
„Există două coordonate majore ale arhitecturii în această perioadă: eclectismul de factură franceză, pe de o parte, și, spre finalul epocii, stilul național românesc. Majoritatea reședințelor particulare din centrul Capitalei, proiectate pentru oameni politici, militari, pentru avocați sau medici, adoptă stilul arhitectural al Renașterii franceze. Belle Epoque este considerată o epocă a sinergiei, adică un moment în care dezvoltări anterioare în diferite domenii ale științei converg sau conduc spre inovație și descoperiri importante pentru umanitate. București, în această perioadă, se afla în prima linie a Europei în ceea ce privește utilizarea energiei electrice, fapt probat de numeroasele uzine care deserveau populația înstărită. Pe măsură ce utilizarea energiei electrice se generalizează, tot mai multe gospodării achiziționează dispozitive electrice, precum mașinile de gătit, care reduc munca fizică, fiind eficiente și sigure de utilizat concomitent. Modernizarea reședințelor particulare bucureștene s-a realizat prin tehnologii ale „loisir”-ului și comunicațiilor, precum gramofonul sau telefonul. La începutul secolului XX, familiile se adunau în jurul gramofonul și pentru prima dată puteau să asculte muzicieni care nu erau prezenți.”
La final, Alexandra Rusu ne-a povestit despre nostalgia asociată acelor vremuri:
„În primul rând, cred că trebuie să depășim idealizarea perioadei. Epoca frumoasă a fost într-adevăr mai frumoasă decât epoci precedente, însă la rândul ei a fost marcată de numeroase flageluri, de la epidemii și până la probleme sociale acute. Ne-a rămas ca moștenire credința aceasta neclintită în puterea salvatoare a progresului tehnologic. Am pierdut însă durabilul și continuitatea, care par să existe în orice aspect al vieții acelei epoci. Cred că de la oamenii Belle Epoque putem reînvăța orgoliul efortului personal îndreptat spre o operă comună, fie că este vorba de construirea unei nații, a unei case sau a unei familii.”
