Revitalizarea bucătăriei româneşti vechi

După mulți ani petrecuți între cei patru pereți ai unei agenții de publicitate, într-un ritm de muncă mult prea trepidant, nevoia evadării devine din ce în ce mai puternică.

Christine Leșcu, 24.11.2021, 17:05

După mulți ani
petrecuți între cei patru pereți ai unei agenții de publicitate, într-un ritm
de muncă mult prea trepidant, nevoia evadării devine din ce în ce mai puternică.
Este ceea ce a simțit și Mona Petre acum opt ani când a renunțat la slujba sa
de publicitar și a început să se apropie de ritmul lent și mai prielnic
contemplării al naturii și gătitului tradițional.

Rezultatul a fost
descoperirea sau redescoperirea proprietăților alimentare din vegetația
spontană pe care oamenii din trecut o foloseau, în mod curent, în bucătărie.
Iar descoperirile Monei Petre au fost împărtășite, mai întâi, prin bloggul și
proiectul online Ierburi uitate, iar mai recent prin cartea publicată de
editura Nemira și intitulată Ierburi uitate. Noua bucătărie veche. Dar totul a început de la nevoia de
reîntoarcere la un ritmul mai lent al copilăriei, își amintește Mona Petre:

Eu am copilărit la țară -
poate e mult spus la țară – , am
copilărit în suburbiile Bucureștiului, pe malurile Dâmboviței. Am crescut în
lunca Dâmboviței și am amintiri foarte pregnante ale vegetației care era
abundentă atunci în zonă. Nu pot să zic neapărat că lucrurile pe care le
transmit acum le știu din copilărie. Informațiile despre plante și ciuperci nu
se mai transmiteau atunci așa cum, din păcate, nici acum nu se mai transmit de
la o generație la alta decât, poate, destul de puțin și sumar. În general flora
spontană a ajuns să nu ni se mai pară subiect de interes, poate și pentru că
produsele pe care le cumpărăm astăzi ne sunt imediat disponibile în magazine.
Așa că relația noastră cu natura a devenit una mai degrabă turistică accesăm
natura în weekend-uri la munte sau la mare sau pe la țară, pe unde putem. Dar
relația noastră cu natura din punct de vedere alimentar – vorbesc de oamenii
din mediul urban – este destul de puțin
explorată.

Explorarea naturii a fost însoțită, în cazul Monei
Petre, de adâncirea în trecut prin studiul cărților istorice de bucate și de
aprofundarea cunoștințelor de botanică. Treptat, a început să inventeze
propriile mâncăruri punând fantezie în rețelele vechi. Cum le-a găsit pe
acestea, ne povestește chiar Mona Petre:

Mi-am adunat informații despre diverse plante despre care
eu știam foarte puțin. Apoi am început să investigheze istoria locală, istoria
românească a unor plante care au intrat au reintrat în paletarul magazinelor și
hipermarketurilor care au adus de-afară plante care par exotice pentru noi. A
fost o surpriză să descopăr că o mare parte făceau parte din gastronomia
locului înainte ca ele să dispară treptat din diverse motive. Și aici mă refer
la sparanghel, la andive și la anghinare, de exemplu, care au dispărut inclusiv
din edițiile ulterioare ale celebrei Sandei Marin. Știm că ea a scos prima
ediție în epoca interbelică și apoi edițiile ulterioare, comuniste, treptat au
început să elimine rețete în care ea folosea aceste ingrediente pentru că ele
nu erau deja disponibile pe piață. Am
început să-mi adun informații din cărți, mergând în biblioteci și investigând
internetul în gastronomia altor țări. Așa am descoperit și conceptul de
foraging care se traduce prin activitatea asta de a culege și de a folosi hrana
spontană sau sălbatică de pe un anumit teritoriu. Apoi citind foarte mult
despre aceste subiect și căutând exemple în gastronomiile din diverse părți ale
lumii unde se folosesc același plante sau plante similare am început să gătesc
din ce în ce mai mult. Este adevărat că m-a ajutat și perioada asta de pandemie
din ultimii doi ani care m-a împins cumva spre o viață de gospodărie mai
izolată și atunci mi-am petrecut foarte mult timp ducând mai departe pasiunea
asta și gătind din ce în ce mai exotic.

E
vorba, de fapt, de un exotic local, iar Mona Petre a devenit propriul cobia al
propriilor rețete exotice adunate în cele din urmă în cartea Ierburi uitate.
Noua bucătărie veche. Volumul nu este doar o carte de bucate, ci și una de
istorie a gastronomiei, dar și un ghid de gătit sustenabil fără teflon, cuptor
cu microunde sau plastic, doar cu vase din material tradiționale cum ar fi cele
din ceramică sau fontă. Deci, o invitație la gătit lent, sănătos și prietenos
cu mediul.