Simboluri în antiteză
La Palatul Șuțu din capitală, în cadrul Muzeului Municipiului București, o expoziție provocatoare este deschisă publicului: Simboluri în antiteză. Când Iluzia dorește Puterea, iar Cunoașterea devine Speranță.
Ion Puican, 03.11.2021, 17:15
La Palatul Șuțu
din capitală, în cadrul Muzeului Municipiului București, o expoziție
provocatoare este deschisă publicului: Simboluri în antiteză. Când Iluzia
dorește Puterea, iar Cunoașterea devine Speranță. O expoziție îndrăzneață din
punct de vedere socio-politic și cultural. Mai multe despre tema expoziției și
propunerea cu care vine în fața publicului ne-a spus managerul muzeului Adrian
Majuru:
În general
aici, la Muzeul Municipiului București, ne plac și temele de frontieră. Din
păcate ele nu se regăsesc foarte des nici în munca istoricilor care publică
carte, nu neapărat articole de presă, iar atunci narațiunea muzeală a avut un
sprijin în plus prin obiecte, dar ele fără o conceptualizare practic nu se
folosesc la mare lucru. Este vorba despre o temă pe care am numit-o Simboluri
în antiteză – simboluri similare, dar care intră într-un oarecare conflict
ideologic, dacă vreți.
Și am pus în oglindă stânga și dreapta – adică pe regele
Carol al II-lea, care a avut și un regim de autoritate personală timp de doi
ani, și Epoca de Aur a dictatorului Nicolae Ceaușescu, pentru că ceea ce
foarte puțini știu chiar și Carol al II-lea a avut o mică epocă de aur,
numită așa în presă. Drept urmare, îi veți vedea pe amândoi tăind panglici, îi
veți vedea pe amândoi întâmpinați de pionieri sau de străjeri – uniformele sunt
aproape identice, să știți, întâmpinați de copii mai mici, șoimi ai patriei
într-un regim (cel comunist), arcași, arcășițe în alt regim (cel regal), îi
veți vedea în băi de mulțime și ținând discursuri. Evident, conținutul acestor
discursuri este mai conservator sau mai progresist, dar, practic, ideea este
similară.
Ce mai poate fi
văzut în expoziție și care este propunerea ideologică, filozofică a acesteia,
ne descrie în continuare Adrian Majuru:
Este prezentă
printr-un obiect interesant și schimbarea de regim. Și cum simbolurile se
suprapun și se alătură, de exemplu veți vedea în expoziție, pentru o parte a
anului 1948 au funcționat vechile timbre monarhice, pentru că trebuia ca
oamenii să corespondeze, și atunci ce au făcut foarte repede – pe timbrele cu
portretele Regelui Mihai și Coroana au pus o ștampilă RPR (Republica Populară
Română) și cu o linie peste coroană, deci practic anulau un simbol cu o
realitate care nu era încă foarte definită clar instituțional și nu apucaseră
ei, comuniştii, să demoleze monumente sau să elimine atât de repede niște
lucruri.
Ceea ce se vede și în 1989 în decembrie, după căderea comunismului, primele
emisiuni filatelice, am trecut de la timbre legate de Congresul XIV (al
Partidului Comunist Român) la cele cu mâna și două degete ridicate (simbolul
victoriei Revoluţiei anticoluniste) și cu tricolor. Este practic o expoziție
care îți cere să reflectezi, astfel încât să poți descoperi cu ușurință, prin
asocieri de idei, că antiteze pot exista și în viața ta. Și în general ele sunt
cam nefericite, pentru că intră în conflict, nu de interese, ci mai grav, se
opun intereselor tale total.
O asemenea fractură a mai fost trăită de aceia care
au fost prinși la vârsta de 40 de ani de Revoluția din 1989., pentru că ei nu
s-au mai putut adapta, nu unei situații noi și fericite, ci unei perioade
haotice, care a destructurat felul de a trăi al unor oameni care mergeau la
muncă și aveau un loc de muncă și care nu a mai avut timp de
reprofesionalizare, pentru că nu i-a mai întrebat nimeni de reprofesionalizare.
… Despre asta discutăm, iată o antiteză a vremurilor recente.
